Sahara

Eu credeam că Sahara este doar un cuvânt, dar în ultima vreme, încep să realizez noțiunea. De câte ori merg în oraș , pentru cumpărături ,simt razele solare, ca pe săgeți de foc , având în loc de vârf, talere încinse.

În camera caldă, am senzația unui ou, pe cale să eclozeze. Nici nu mai știu, limpede, ce simt, și ce va fi cu mine. Mă mai răcoresc malițiile de fetiță voit naivă,ale Danei Grecu,  privind  Premierul.

Este interesant apetitul bârfitor al presei, presupunându-l pe Dragnea, mare antreprenor în Brazilia, cu acțiuni la purtător.

În ciuda precizărilor acestuia, că nici vorbă, de așa ceva, că totul este o născocire mediatică.

Eu nu cred asemenea bârfe.

Le presupun a fi tentative ale nu știu  cui, dar deloc  onorante, de a ne abate de la înfăptuirea prevederilor Programului de Guvernare.

Aș înclina să cred că acolo sus, în Sfere meschin geopolitice, cineva  rânjește , în năzuința ca noi, românii, să rămânem pe locurile codașe ale Europei, în privința nivelului scăzut, de trai.

Ceva aberant, ca imaginație bipedă!

Dar absolut inacceptabil, și însăși ipoteza acestui cancer , în  țeasta cuiva, din țară, sau de aiurea, mă oripilează, și instinctiv, îmi declanșează gânduri de autoapărare.

Să mă fi îndobitocit Sulițele încinse ale Soarelui, pe scurtul drum pentru aprovizionarea zilnică?

Să fiu sechelar diabolic, urmare eșecului pierderii rușinoase a alegerilor?

Și ce mi-ași mai fi dorit. Că am o pică de mor, pe succesul retoricii anoste a lui Dragnea.

Acu, de ce să nu fiu sincer și să nu-i recunosc meritul:

-Are papagal politic, Omul! A punctat în locurile sensibil  vitale, interesului  electoratului!

Să fi trecut într-adevăr, prin Brazilia?

Dacă da, mă mir că nu i-a venit în minte, ideea de a importa, pentru eficientizarea  spiritului democratic,   ceva  ritmuri de SAMBA.

Aș merge și eu, să SĂMBĂSUIESC, în  Piața Guvernului.

Onu