Limbaj mistic ?

Tema mea de reflecție este Dumnezeirea.

Există ea sau ignoranța noastră, încearcă explicații la ce o depășește?

Există credință sau o formă de lașitate spre a nu ne fi rău? Povesteam, într-o zi, unchiului meu, preot, că eu nu cred , dar când intru într-o biserică, mă cuprinde o sfială, când nu-mi mai aparțin, și mă transform într-un executant a ceea ce văd în jurul meu: îmi fac cruce, sărut icoane, aprind lumânări, și  rostesc automat:

-Doamne ajută, Binecuvintează-mă , Doamne , și mă păzește de Necuratul din mine! Pentru că, există, evident, un rău în noi. Unul pe care-l confundăm cu voința, ca fapta pe care ne-o dorim, să se împlinească. Afirmarea lui este clar redată de expresia : simte că-l cuprind toți dracii, și nu mai vede nimic

Pe aci, printre aceste poteci, încă nedeslușite ale creierului, cred că  sălășluiește Dumnezeirea.

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s