Ochi de cleștar

Rareori, avem șansa în viață, de a întâlni așa zișii ochi de cleștar. I-am întâlnit la Moscova, la rusoaice, în Sighișoara, la săsoaice, și în București, la un chip de neuitat. De fapt, ce au ochii albaștri, atât de deosebit? Aparent, nimic deosebit, în afară de licărul de viață, capabil de risc, în momentul iluziei bucuriei plăcerii.  Azi, am avut iluzia revederii acelorași ochi de cleștar. Și am tresărit, involuntar. Posesoarea lor , surprinsă, m-a întrebat:

-Mă scuzați, m-ați întrebat ceva?

-Nu, nu, am răspuns eu, mi s-a părut că ni s-au întretăiat drumurile, în amintirile mele.  Și ne-am continuat fiecare, calea.

Probabil că m-a luat drept un ciudat, dar de ar fi știut ce vibrație a declanșat în mine, ar fi trăit și ea, supremul deliciu, al surprizei bucuriei neașteptate.

Ochi albaștri, de vis!

Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

2 răspunsuri la „Ochi de cleștar

  1. Amintirile sunt flori ce nu se scutură!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s