Gara-gara

Adică, un fel de croncăneală politică, între stoluri de ciori, întoarse de pe câmpurile pe care au făcut , în mod sigur, ravagii.
Iar foiala care întunecă seninătatea ecranului tv, are convingerea fermă, că este un aport, la bunăstarea holdelor.
Am cunoscut ciorile,în copilărie,în Basarabia, când tatăl meu,învățător și director, primise, o dată cu transferul, o locuință spațioasă, cu o livadă în curte, livadă, care ne hrănea imaginația stârnită de basmele copilăriei. Livada, avea pentru mine și surorile mele, o atracție tainică și plină de mister.Mai ales, în după amiezile de iarnă, când catifeaua zăpezii era marcată de trecerea viețuitoarelor locului,câini, pisici, vulpi,iepuri, și câte mai născocea imaginația noastră, dornică de aventurile copilăriei. Retrăiesc aceste mirabile clipe, cu o notă de tristețe lipsită de speranța în bine, seara,când, încerc să mă îmbogățesc emoțional, de la ecranul televizorului, dar nu obțin nimic. Ba, parcă aceeași gara-gara, din livada copilăriei. Și, mai nedumerit, de toată mâncătoria dintre politicieni,mă culc trist, în croncănitul corbilor gălăgioși, cu gușile pline, despre bunăstarea Nației!
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s