Autumnală

Anemiate și îngălbenite, frunzele nu mai rezistă adierii răcoroase de toamnă, și cad, plutind ușor. Starea lor, mi se imprimă trist. Îmi amintesc, de momentele plăcute în pădurea de mesteceni, din împrejurimile Moscovei. De idilele consumate , la invitația foșnitoare a frunzelor îngălbenite, ale acestora.
Rusoaicele, sunt suflete încinse, care iradiază molcom, la distanță, și pe durată. Nu se lasă uitate, și fac totul pentru aceasta. Nici gerul mușcător, nici momentele lor dificile, nu le opresc, de la plăcerea unei întâlniri, în misterul Naturii. Este răcoare, cred, afară. Mi-o spune gestul fetelor cuibărite sub brațul băieților, într-un gest tandru, de reciprocitate. Este plăcut să-i privești. Într-o clipă iluzorie, asemenea perechi, fără să știe, își dezvăluie aura comună a iubirii lor, inconfundabile. Îi privești amuzat, și nostalgia te cuprinde, când îi pierzi din vedere.
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s