Arhive lunare: octombrie 2017

Politica

Este o pasiune, de-a mea, rămasă din copilărie.
O consider un mijloc educațional de sine. Te face un veritabil samurai. Nu prea am argumente, să-mi susțin convingerea, în afară de Liviu Dragnea, care încearcă să scape de la înecul pregătit de oponenții politici, în Lacul Belina.
Ce bine, că a copilărit în zonă, precum Terente, în balta Brăilei.
Dar faimosul Terente, nu era doar un bandit, ci și un sadic feroce.
Invocând pretextul unei enorme dotări Divine, ucidea femeile, victime ale plăcerii lui.
Ca să le scape, cică, de suferință.
I-a mers bestiei, până a profanat cu același sadism, soția Preotului din zonă.
Gestul, i-a fost fatal.
Un pescar, lipovean credincios, cu care era prieten, n-a suportat blasfemia profanării Cucoanei Preotese.
Bun cunoscător al apelor, lipoveanul, știa că Terente se ascundea sub apă, mult timp, cu ajutorul unui stuf pregătit, să poată respira prin el, aerul de deasupra apei.
Jandarmilor, anunțați, nu le-a fost greu , să-l anihileze pe bandit.
Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

În bară!

Nu știu ce se întâmplă cu mine,dar azi, am dat-o, cum se spune, rău de tot, în bară. Așa, de pildă, am vrut să încheg o conversație cu 69, iar rezultatul, cât pe ce, să mă facă praf.
Cel puțin, după spaima ce-am tras-o, că aș fi supărat-o rău, și că vom rămâne veșnic, în virtual.
Abia am reușit, să închei, printr-un oftat dezolat. Acum, ce să fac? Oare o înghețată m-ar mai răcori, după fierbințeala pe care am tras-o?
Nu pot ști, pentru că, n-am bănuit vâlvătaia ce se va declanșa,în urma unui comentariu evident binevoitor.
În opinia mea, desigur!
Dar bine mi-a făcut, să mă potolesc, să încerc virtualul.
Avea dreptate, mămica mea, când mă sfătuia să nu intru în vorbă cu necunoscuți!
Asta e!
Învățăm cât trăim, și nu este rău!
Sau, poate, 69, s-a distrat pe seama mea, iar eu, înflăcărat, nu m-am prins?
Sau, poate ,abia m-am aprins?!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Sași

Stau la calculator, și-l privesc, în iluzia că mi-ar da o sugestie de scris. Aproape nimic, nici de la spectacolul străzii.
Doar o brunețică, cu ochii ușor bulbucați, sporovăind înviorată, cu un tânăr, parcă răpit de farmecul ei.
Privindu-i, îmi dau seama că îmi plac brunetele cu ochii bulbucați.
Ochii sau tenul. Cred că se suprapun niște imagini din Sighișoara, unde făceam practica de producție, pentru anul V de facultate. Sarcina mea era simplă. Șeful de șantier, mi-a dat să verific prestația muncitorilor de la terasamente.Practic, momente de plăcere și amuzament, privind hărnicia echipelor de Sași, comparativ cu pofta cumpătată, a alor noștri.
De atunci, am rămas entuziasmat de cuvântul sas, în ceea ce privește seriozitatea, și hărnicia, la locul de muncă.
În timp ce alții decât sașii, oboseau de râs și voie bună, sașii, luau pauză după rezolvarea lucrului,meticulos efectuat, erau zgârciți la vorbă, iar mie, îmi venea foarte ușor, să-mi rezolv sarcina de verificare și măsurare a volumelor de terasamente efectuate.
Din acea lună de practică, mi-am format convingerea fermă, asupra seriozității în muncă, a acestor români, supranumiți local, sași!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Educaţie cetăţenească., Paginide jurnal

Liniștea alimentară

Uneori, cred că a fi ignorant este infinit mai bine, pentru liniștea sufletească.
Spre pildă, îmi place să citesc despre alimentație.
Mă face mai prudent, în privința unor abuzuri alimentare, sau chiar să previn idei trăznite, care-mi fulgeră prin cap, asupra unor modalități de hrană.
Una, spre exemplu, ar fi fost, să consum mai mult gluten.
Începusem planul, deja, cu pâine, franzelă, biscuiți, merdenele,umplute cu o brânză, așa zisă de vaci, dar mai mult făinoasă, etc.
Mai mult, apetitul pentru lectură a început să crească, parcă exagerat, iar eu i-am dat curs.
Aci, aș devia puțin de la subiect, subliniind, că m-am gândit la acest apetit crescut, ca la un memento grijuliu, din partea intuiției. Continuând să citesc, am dat peste câteva mențiuni îngrijorătoare, referitoare la pericolul real al glutenului, asupra sănătății noastre intestinale, intestin care, la rândul său, ar fi un reglator al fiziologiei, în general. Inclusiv a celei cerebrale. Cam greu, pentru mine, neinițiatul.
Cert este, că am intrat la grijă, privind un potențial pericol, din partea glutenului. Și astăzi am și luat măsura prevenirii acestuia, dejunând , chiar în timp ce scriu, două, merdenele gigantice, îndopate cu ceva, părând a fi brânză proaspătă de vaci.
Ei, fie ce-o fi! Că și ele, chiar foioase, tot gust de pâine, sau de gluten, au .
Dar rămâne iluzia deciziei, de a fi renunțat la abuzul de gluten.
Ca mai toate deciziile mele, patriotice.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Virtualul curaj de sine

Adică, de mulțumire de sine. Mie-mi pare destul de chinuitor, rațional privind lucrurile.
Pentru că, încercând să fiu sincer cumine însumi, de multe ori, nu mă plac. Nu sunt mulțumit, de cum arăt, pentru că privesc prea mult, sculptura, și nu arăt nici Adonis, nici Hercules.Am încercat să-mi sculptez corpul, dar ca la mai toți nemulțumiții, am forțat, a pârâit ceva în abdomenul meu, am intrat în recuperare, și am renunțat, din prudența sugerată de alții, că nu am vocația de Adonis. M-am retras discret, în sinele meu, știind că nu se vede realitatea, dacă o ajuți cu puțină pantomimă. Capul sus, pieptul umflat, burta retrasă, și gata, aerul atletic la care năzuiești. Dar nici lauda de sine, nu ajută prea mult, pentru că autocontrolul este un efort obositor, dacă nu ți l-a dăruit mama Natură. Așa că, mai bine haina, că ea sigur mă va transforma într-un Stallone. Și, dacă nu poți fi, măcar să pari, așa cum dacă taci, filozof rămâi. Așa că, am ales tăcerea, ca să par și cu cap.
Până într-zi, când am auzit pe cineva întrebându-se dacă eu aș avea limbă. I-am arătat-o sfidător, și de atunci, merg ca un gură cască, pe stradă, să se vadă, că am și limbă. Dar cum cu ilmba scoasă, păream a suferi de polipi nazali, am închis iar gura . Așa, am înțeles, că nu poți fi, decât cum te-a lăsat natura, și că orice încercare de mistificare, nu te va ajuta.
Așa că, mai bine, ar fi un virtuos al conștiinței de sine.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

În criză

Iar criză de imaginație. Încep să înțeleg malaxorul Opoziției. E ca la mușcătura câinelui.
Filozofia oricărei javre care atacă, este :
-Mușcă, mușcă, ceva tot vei rupe. Am înțeles asta, de la haita de javre, din spatele blocului.
Nu le scapă nici o potaie, rătăcită gură cască, prin zonă, să nu lase câteva smocuri din blană.
Adeseori, am senzația, că a început Ședința Asociației de proprietari, văicărindu-se din nimic, pentru câțiva bănuți, dați administratorului. Sau, pe care și i-ar fi însușit acesta.
Miloagă adunătură.Dar nu mă miră, când aud despre opinia internațională, care nu mai încape de încercările noastre timide, de a ieși din marasmul modestiei nivelului de trai. Resimt o discretă satisfacție, când aud opinii apropiate despre această perfidă realitate.
În sfârșit, au început și ai noștri, să realizeze, că ne pasc asemenea pericole.
Nu ne mai rămâne decât să avem puțin curaj.
De fapt, ce este curajul în propria Țară?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Belina

Iar nu știu ce să scriu, dar un imbold interior, îmi spune:-Scrie, nu fii fraier! Fă-o pentru creierul tău! Crezi că degeaba ți-o cere el? Într-adevăr, știu că nu zadarnic mă îmboldește zi și noapte.El, modestul, vrea să mă scoată în lume, să se laude cu mine.
Îl înțeleg, doar el sunt eu, și știu cel mai mult despre mine. De parcă aș lucra la Antena 3, și mi-aș umfla buzunarele nesățioase, din rating.
Și este foarte ciudat, că nu consum decât jumătate din banii pe care-i primesc. Chiar mă bate gândul să-i sugerez doamnei Ministru Olguța Vasilescu, să se mai gândească la o ajustare de pensie, să le ajungă tuturor celor nemulțumiți.
Dar, aci e oful, n-am curaj. Dacă-mi sar viitorii pensionari în cap? Că, am dedus din unele mișcări de culise, că s-ar neliniști strada, semn de democrație. Și eu, nu vreau democrație. Visez să ne conștientizăm fiecare, datoria cetățenească, să ne respectăm unii pe alții, să nu mai râvnim la coltucul de pâine al celuilalt.
Cam cum este în Rai, unde rangul îngerilor, nu contează. Toși au aripi, toți zboară surâzând, ne punându-și problema coltucului celuilalt. Poate că asta este deosebirea dintre Rai și Pământ!?
Nu afectează binele semenilor, nu există invidie și turnătorie. Conduce, după cum spune Opoziția, numai El Capo Livio!
Nu cred ca acolo, să se folosească nume injurioase, precum Belina, sau balta mai știe care, cu toate orăcăitoarele ei.
Încerc să am răbdare, cu creierul meu, care văd, tinde să se creadă superior mie.
Înțelepciunea, și educația părinților, mi-o cer imperios, pentru a nu mă afunda stupid, în miasmele Belinei.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.