Arhiva zilnică: 1 Noiembrie 2017

Copii și copii

Sunt un adept al personalității manifeste, a bebelușilor la botez.
De la gestul hazliu, pe care l-a făcut nepoțica mea, Maia, trăgându-l pe preot de barbă și amuzându-se , până la aproape, scoaterea din sutană a unui preot, de către un alt bebeluș, cu o personalitate atât de îndărătnică, încât, fără a ști ce are preotul cu el, s-a zvârcolit într-atât, încât, a fost nevoie de ajutorul părinților, sau nașilor, spre a-i menține în ordine, uniforma preotului,din ceremonia de creștinare, a micuțului. Mă întreb amuzat, ce personalitate va fi având micuțul sau micuța.
Poate fi un caracter de împărăteasă, precum al Ecaterinei a Rusiei, sau a Cleopatrei, a Egiptului, sau de tiran, precum Stalin, Hitler sau Musolini, în țările lor.
Mă mai gândesc , plin de laudă pentru puști, că nu l-a înfuriat atât de tare pe preotul, ajuns cu răbdarea în prag de pensionare, încât să-l scape din brațe.
Sau poate o fi, viitorul delator al faptelor viitoarei Ministru de Interne a României.
Oricum, gestul delatorului de la DNA, sau oricine-ar fi el, de oriunde, pare a avea curajul unui vierme sinucigaș.
Și când mă gândesc, la câte asemenea lepădături or mai fi în Țară, mă cupride o tristețe dacică.
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie cetăţenească., Pagini de jurnal.

Contrarietate

Sunt un tip aiurit. Mă contrariază societatea normală la cap. Spre pildă, ce au cu Coveși, sau cu Dragnea, sau cu bietul Ponta?
Ba sunt buni, ba sunt de aruncat în gura leilor.
Ba sunt eligibili,de facto, ba sunt huiduibili în schelălăiala talk-show-rilor.
Acu, sincer să fiu, când trăiam la țară, în copilărie, mă uitam incitat la bătaia haitelor de dulăi și javre, mai ales iarna, când pe zăpada imaculată, rămâneau urmele sângerii ale participanților.
Acum, în copilăria adultă, când nu mai locuiesc la țară,nu mai asist la dispute între javre, că am televizor, și mă uit mereu la el.
Și, mărturisec, văd jurnalism de calitate, unde nu se latră,ci se dezbate. Și totul,cu schepsis, numit rating, despre care nici nu se știa la mine la țară.
Cum nu se auzea despre lumea interlopă, c-o fi fost și pe atunci, sau de gangsterii americani, marca Douglas sau Capone.Dar și despre ei, am aflat, citind cărți cu femei celebre, de vis, în fantezia copilăriei la țară.
Numai că, la cele de azi, este riscant să te gândești, că au o protecție sigură, și sunt mult mai simandicoase.
Deși sunt mare, am crescut între timp, nu mai am entuziasmul copilăriei, fanatismul ei specific.
Așa că, mă uit pe fereastra tv-ului, tânjind după curajul teribilismului copilăriei.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.