Memorie, nu glumă

Timpul, alunecă unduios, asemenea unui șarpe. Când îl percepi, sub forma amintirilor, este deja, departe.
Ieri, la buticărița mea de cărți, cineva, jovial, mă salută și întreabă ce mai fac, de parcă ne văzuserăm ieri.
Îi răspund, schimbăm câteva vorbe, și-mi văd de drumul meu, spre cumpărături. La înapoiere,o întreb pe fata de la cărți.
-Spune-mi te rog, cine era Doamna?
-Păi, am văzut că erați cunoștințe vechi de ce mă întrebați?
-Am făcut-o din amabilitate, pentru că mi s-a adresat, ca unei vechi cunoștințe.
–Păi, a lucrat la Librăria Sadoveanu, poate de acolo!
-Da, măi, așa este. Cândva, sediul Institutului nostru de Proiectări,era alături, și la ieșirea din program, treceam permanent pe acolo.
Dar, Doamne, câți ani, au trecut de atunci!
Ce memorie fantastică, dacă te gândești, că printr-o librărie ca Sadoveanu ,trec zilnic, zeci și sute de persoane!
M-am întors acasă, copleșit de harul memoriei, cu care sunt înzestrați unii oameni.
Probabil, dintre aceștia, își aleg Serviciile de Informații și Contraspionaj, colaboratorii!
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s