Evlavie

Ce glas strident au astăzi, pescărușii.
Într-adevăr, afară, deși este ora 8, plutește o ceață ușoară, care parcă îmbracă Natura, într- ținută tristă.
Sau poate, mă aflu încă, sub imperiul visului de azi noapte, din care m-a trezit mieunatul plângăcios, al Pușei.
Ritmurile ei fiziologice sunt perfect racordate celor circadiene. Deschide ochii când se face lumină pe cer, se ferchezuiește cu grijă cochetă, ronțăie câteva din grăunțele ei, și aleargă pripit, la cutia cu nisip.
Totuși,nu pot să nu-i admir o notă de cochetărie, grijulie, probabil instinctivă.
Când mă simte îngândurat, și trist, nu mă lasă, până nu-mi ies din stare.
Cu împunsături ușoare, cu capul, torcând lin, încearcă să mă scoată din starea, care ei i se pare a nu-mi prii.
Interesantă specie și felinele.
De aceea, parcă mă atrag fetele cu mers unduios, care parcă se insinuiază evlavios,îmbrățișării lascive , sufletești.
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s