La umbra veiozei

Interesantă, reciprocitatea dintre trup și suflet.
Aparent,trăiești o senzație, pe care nu o poți defini.
De multe ori, aceste două entități, se leagă indisolubil, ca umbra, de om.
Mergi, și nu știi, că te ții scai, de tine însuți.
Aseară, am tras o spaimă pe cinste, și mă bate gândul, să scap de umbră.
Aparent banala și neînsemnata umbră a capului meu, mi-a tras o spaimă, aproape de Doamne ferește!
Culcat în pat, și citind la lumina veiozei, un crâncen roman polițist, îmi apare, din spate, pe pat, umbra unui cap străin.
Instinctiv, îmi pun palma dreaptă, pe ceafă, să anihilez lovitura, care urma.
Că doar nu venise cineva, să mă mângâie pe ceafă. La mișcarea mea, probabil surprins, capul intrus, și-a pus și el, o mână pe cap.
Nu mai pricep nimic.
-S-a strecurat un prost la mine noaptea, și tot el se teme de mine?!
Aștept încremenit, deznodământul. Brusc, cineva,se aruncă în pat, peste mine, pe la spate. Pericolul devine iminent , și reacționez instinctiv.
Pușa, lovită, scoate un mieunat îngrozit, și fuge. Sar din pat , să o consolez, și capul-umbră, dispare.
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s