Arhiva zilnică: 18 noiembrie 2017

Potaia

Mărturisesc, sunt tulburat.! Tocmai mi-am văzut vecina, plecând cu câinele la veterinar. Frumoasă și răsfățată Potaia. Dar azi, este bolnăvioară, mititica. Nu m-a lătrat, și n-a dat din codiță, ca de obicei. Îi citeam în ochi, tristețea. Stăpâna, cu aceeași voce clară de muziciană, m-a salutat, dar avea totuși, un aer trist. N-am îndrăznit să-i adresez vreo întrebare. M-am uitat, încărcat de compasiune, la bietul cățel.
Și tare, aș fi vrut să mai comunic , de dimineață.
Asta este.
Ne comportăm conform cu aparențele, că nu poți ști ce este în sufletul omului, pentru suferința cățelului.
Nu-mi rămâne decât să-i doresc vecinei, însănătoșirea grabnică, a odraslei, să ne simțim și noi, bine, împreună.
Dar,poate odrasla, NU ARE NIMIC GRAV! Încerc eu, să-mi încropesc speranțe, pentru restul zilei. Poate este nevoie de un simplu purgativ, și asta, ar aduce voia bună, pe scara mea?
Doamnee , ce mult îmi doresc.
În ciuda sobrietății, vecina, rămâne o prezență luminoasă, pe scara blocului nostru.
Când zâmbește,este ca și cum s-ar strecura o rază de lumină, printre perdele.
Totul, revine la voie bună și speranță.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.