Arhiva zilnică: 3 ianuarie 2018

Constatare

Nu știu, ce vor fi pățit liberalii, de s-au liniștit în cavalcada anti psd.
Nu-i mai recunosc. Poate este o schimbare de tactică de orientare constructivă.
Poate au înțeles că lupta lor de gherilă, anti psd, este contra productivă, poate și-au dat seama de inutilitatea momentană a existenței lor, sau poate sunt în schimbare de penaj.
Oricare ar fi motivul, îmi place schimbarea lor de tactică agresivă, evident perdantă, românul, nefiind înclinat spre sfadă inutilă și absurdă.
Sau poate,s-au concentrat numai pe Dragnea?
Oare cine o fi Maestrul de Ceremonii?
Este de admirat, faptul că și-au domolit o ură, ce părea surdă, și oarbă, la oricare evidențe socio-politice, postelectorale.
Pentru că, ura, nu doar ucide, ci și sinucide, roade pe dinăuntru,ca un cancer.
Dacă s-ar admite prin absurd, că ura ar fi și altceva, altceva, decât non discernământ.
Așadar, Noul An, are meritul de a fi adus măcar o impresie de liniștire a încrâncenării spiritelor interne, factor asigurător de limpezire a pornirilor iraționale.
Doamne Ajută, ca vecinii politici interni , să-și dea o mână de ajutor, și să lase dihonia dintre ei!
Ar pierde Politica românească ceva din din asta?
Un An Nou Bun pentru înțelepciunea politică națională!
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Educaţie cetăţenească., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Halucinație

Aseară, mă uitam la A3, avid de noutăți. Iar asta, nu din cauză că aș fi eu un tip special, ci pentru că, în acord cu anul, simțeam nevoia de noutăți.Dar Gâdea a lipsit, probabil din motive de Sărbători. Că o fi el preot baptist,dar ca om trebuie să aibă și niște slăbiciuni omenești. Ori, care mai irezistibilă slăbiciune, decât Eva? Că nu am nici un dubiu ca Eva să nu fi fost copleșitor de frumoasă. Altfel, Adam, n-ar fi fost atât de prolific, încât să umple pământul cu atâta omenire. Chiar mi se pare năucitor efortul de populare a pământului, cu zone mai propice vieții, cu altele mai ostile, dar toate pline de entuziasmul zămislirii.
Fără s mă epateze, Dana Grecu, aseară, înlocuindu-l pe Mihai Gâdea , m-a purtat pe undele păcatului.
Mi-a venit să o sărut din entuziasmul Noului An.
În clipa gândului păcatului , mă fascinau gâtul și însuflețirea molcomă, pe care încerca, marcată probabil, de copleșitoarea personalitate a șefului, să le mențină la un nivel bănos de audiență.
N-am să ascund, dar în acele momente, o clipă, mi-a fost dragă, și, într-un gest necontrolat, am sărutat-o pe gâtul alb, și armonios sculptat.
Dar culmea, speriat de gestul meu nebunesc, gâtul mi-a părut fad, având pielea insensibilă, ca un șervețel de masă.
Consecutiv gândului meu necurat, pentru că nu putea fi altfel calificat, Dana, a dus palma dreaptă,la gât , plimbând-o ușor, de-alungul lui, cam în zona pe care eu păcătuisem.Puterea gândului, mi-am zis,și m-am speriat.
Un gând plăcut, poate fi atât de intens, încât să devună halucinatoriu?
Poate scena, nici n-a avut loc, dar dorința mea incitată, să-mi fi produs asemenea tulburare? M-am culcat, preocupat de dorința că poate voi retrăi scena în vis.
Să mă dumiresc, asupra absurdului , cum o piele ce pare, aristocratică, se transformă imaginativ, într-o hârtie creponată.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.