Nedumeriri,

Înclin să cred că faima Divinității, constă în dificultatea de a ne-o imagina.
În fața nedumeririlor, încerc un sentiment de nesiguranță incontrolabilă.
De ce oare,spre pildă, ne îndrăgostim?
De ce oare, această stare, devine definitorie, acaparatoare, pentru pentru existența noastră?
Oare chiar ne place să devenim dependenți de cineva care ne place?
Oare Dumnezeu, când a creat Lumea, să-i fi imprimat din slăbiciunile sale?
Prin această trăire emoțională a apropierii de către cineva, pe care tocmai ai cunoscut-o ?
Vibrație, care te învăluie ușor cutremurat, ca o stare febrilă incipientă?
Vorbesc despre o ușoară zonă tectonică emoțională, destul de activă, între plăcile sale componente. Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

2 răspunsuri la „Nedumeriri,

  1. Încerc să fiu organizată și să răspund punctual:
    -Mai întâi , Divinitatea o imaginăm fiecare după propriile puteri! Nu cred că este dificil să facem asta! Mai greu pare a fi că observ lipsa imaginației și a gândului către Dumnezeu !
    -Ne îndrăgostim oare cu adevărat ? sau realizăm asta târziu, după ce înțelegem ce este de fapt dragostea..cred că și ea vine tot de sus! Și aici observ că dragostea nu este pentru oricine, și desigur este mult prea prost înțeleasă acum.
    -Dragostea poate însemna dependență. Dar daca aceasta nu este reciprocă, nu este dragoste!
    -Da, lumea este plină de slăbiciuni. Iar dacă dăm frâu emoțiilor înainte de vreme, putem sa ne alegem doar cu vibrații și stari febrile, crezând (în mod eronat) că în aceasta ar consta dragostea..
    -„Zonele tectonice active”, cred că sunt legate între ele, ascunse în stânga pieptului, (pompând fluid incandescent) și creierul însetat de dragoste (simțind si transmițând semnale în întreaga ființă).
    Nu am pretenția de a fi oferit un set complet de răspunsuri . Sunt doar gânduri ce mi-au traversat „o zonă tectonică”(uneori activă 🙂 ) și sigur că lasă în urmă și mai multe nedumeriri…

    • După un oftat trist, mă gândesc la cele spuse de tine. Și la ce trăiesc eu, în clipe de nedumerire. Poate ai dreptate, poate eu, poate fiecare, în felul său. Cert este că față în față fiind, tu și eu, sau el și tu, sau gen cu gen diferit, nu poate rămâne indiferent, nu poate să stăpânească acel fior, primar, al atracției inexplicabile, pe care, o atribuim viului din gen. Spune-mi Toma, de la necredinciosul, și te invit să înverzim de viață, discuția noastră, prin Universul care, precis, dorește să ne apropie. Ce părere ai? Sfidăm Neantul?! Cât privește imaginația asupra Dumnezeirii, să o lăsăm altora, care o înțeleg, trăind-o! Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s