Experiențe sufletești

Mintea mea simte nevoie acută de informație tv, dar nu tâmpenii delirate pentru audiență, ca și cum ne-am afla pe marginea șanțului, la țară, în copilărie.Este incitantă și bârfa împotriva lui Dragnea,dar spiritul unora, nu s-o plictisi, s-o tot profereze, în varii poliloghii? Nu știu cum ceilalți oameni, suportă acest balamuc informațional, dar pe mine, m-a dat peste cap. Organismul meu, iritat la culme, de atâta lipsă de imaginație autohtonă, a reacționat, și a declanșat o criză de vomă, în urma căreia, am ajuns la spital. După o rehidratare intensă cu perfuzii, și o pauză de tv, în câteva zile, mi-am revenit, dar întors acasă, mi-e pur și simplu teamă, să n-o iau de la capăt, pentru că, în solitudinea mea, simt nevoie de agitație, care să mă abată de la iluzia, că noi românii suntem o excepție, că am fi mai presus, decât rușii și americanii, față de care , observ că orbitează antipatia și simpatia noastră.
Că eu, n-oi gravita în jurul unei nemțoaice, despre care am auzit că este ca un mecanism. Viu , într-adevăr, dar viața mai cere și emoții savurate în tihna zbuciumului celular sufletesc. Deși, sincer fiind, încă nu mi-am dat seama , ce este sufletul, sau zbuciumul cerebral, căruia îi spunem așa, pentru că, habar nu avem ce este sau reprezintă.
Sau, poate sunt eu, un reptilian?
Onu

Publicitate