Arhiva zilnică: 13 Februarie 2018

Lilieci

Bunul meu coleg și prieten de Facultate, Nelu Grecu, mă sună deunăzi, să mă felicite de ziua mea de naștere. Printre altele, îmi vorbește despre un alt coleg și prieten, Ticu Crețu, care îi spune, că nu mai dă de mine, și nu știe ce să creadă. Ticu este un alt bun prieten și coleg de Facultate,cu care, am împărțit o cameră de cămin, într-un castel din Sânnicolaul Mare, în primul an de practică studențească.
L–am sunat imediat, să văd despre ce este vorba. L-am găsit cam bolnăvior, și ușor îngrijorat.
Ca să-l binedispun, i-am amintit de serile noastre de la Castel, când, înainte de a ne culca, aruncam cu pernele pe pereți, spre a alunga liliecii, care se aciuaseră, în cursul serii.
Nu mai rețin, dacă îi consideram vampiri, și ne temeam să nu ne sugă sângele peste noapte. Cert este, că serile, desfășuram adevărate vânători de lilieci, cu pernele aruncate în disperare, după bietele ființe, care probabil, nu ne-ar fi deranjat o iotă.
Dar vânătoarea de lilieci, cu pernele aruncate după ei, avea un fior de aventură, pe viață și pe moarte.
Camerele de Castel, își meritau faima, prin înălțimea lor, așa că, extenuați, și sătui de vânat vampiri, nu ne mai păsa că peste noapte, ne vor fi supt cât mai mult sânge, spre refacerea puterilor, după cât timp îi alergasem.
I-am amintit lui Ticu, despre vânătorile noastre de lilieci, de la castelul din Sânnicolaul Mare.
Vocea lui a căpătat vibrația de altădată, când sub spectrul groazei de a nu ne fi supt sângele de către vampiri, în timpul somnului, deveneam adevărați cavaleri, în zalele pijamalelor și ale păturilor, trase sârguincios , deasupra capului. Studenția primilor ani, își are farmecul său, când fantezia , transformă realitatea, în basme.
Spre satisfacția mea, dușul cu vânătoarea de lilieci din Castelul unguresc, unde am locuit în prima noastră practică studențească, l-a înviorat cum nu mă așteptasem, pe bunul coleg și prieten de facultate, Ticu Crețu.
De fapt, cred că a fost un reviriment reciproc, pe termen lung.
Onu

Reclame

15 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Eșec

N-am mai deschis de mult, calculatorul!
Astăzi, sau sunt prea somnoros, sau ursitele nu mă ajută.
Pentru că, zadarnic, mă lupt pentru găsirea unei teme de scris.
Pur și simplu, inutil!
Defapt, tema există, este veche de când a fost creată Eva. Numai că are varii și capricioase forme de a ne învălui în faermecul plăcerii, încât, nu mai știm de noi înșine.
Mi-e dor de Eva mea!
Știu,că nu o pot întoarce, și simt că nu o pot înlocui. Mi-e imposibil să înțeleg Divinitatea în măreția SA Atotputernică.
Poate că, în aceasta constă diferența între noi și EA?
Poate de aci, provine nedumerirea copiilor față de propriii lor părinți, care le-au dat naștere?
Peste tot,taine!
Încerc să-mi încropesc un edificiu al cunoașterii, pentru mine însumi, dar simt că nu pot depăși Profundul mister al viului.
De fapt, la ce mi-ar folosi?
Oare minuscula celulă de bază, își pune problema rostului său, încearcă să-și înțeleagă existența?
Mai bine, mă las păgubaș!
La ce mi-ar ajuta înțelegerea propriei taine?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de dor, Personale