Nepriceperea

De când mă știu, mă plac în oglindă. Așa că, am decis să particip la un concurs de plăcere de sine. Și, pentru a evita orice element de subiectivitate, am decis, să trimit la concurs,oglinda singură.Spre marea mea surpriză,organizatorul concursului, îmi răspunde-Trebuie să vii tu însuți, nu să te reprezint eu.Domnul acesta, își râde de mine, cred.Cum să fie el, când, înainte de expediere priveam chiar eu în oglindă? Zâmbeam, mă maimuțăream. S-o uita în oglinda altcuiva?
Ce ți-e și cu nepriceperea asta!
Onu

Publicitate

Tristețe sau invidie?

Observ că spusele multora, se bucură de multă atenție. Nu sunt invidios, dar mi-e o mare ciudă, că nu pot fi și eu, ca acei mulți, apreciați în tot ce emit.
Mă consolez însă, cu alinarea că doar eu, îmi pătrund spusele. Mă simt precum proletarul în stare să răstoarne orânduirea crudă și nedreaptă a închipuirii de sine.
Cine, în fapt,mai este ca mine? S-o înțeleagă pe Alina Gorghiu, în pasiunea sa duală, pentru PSD și Liviu Dragnea. Admirație obiectivă, demnă de o înflăcărare, din Secolul Luminilor.
Feminist fiind, îmi plac doamnele bătăioase, dar nici chiar așa. Mă trimit cu gândul la arenele de luptă, și atunci, devin grotești, își pierd sensibilitatea. Dar, artificiul unui zâmbet graseiat, corectează asemenea unui penel virtuos, grimasele schismei politice. Îmi plac suprafețele de ape, unduite de vălurele subțiri, fără putere de erodarea malului atins.
Dar și pe Mihai Gâdea, îl înțeleg, în eforturile concentrate până la încruntare, spre înțelegerea interlocutorului.
Mi se pare mai corect, față de tine însuți, decât să zâmbești atotpricepător, și să pleci la fel de uimit, ca de la poarta nouă. Totuși, îmi plăcea mai mult Alina, vecina mea, Dumnezeu s-o protejeze.
Atât de sinceră, încât o spunea deschis, că pentru ea, conversația fără sărut, este ca un câmp de flori, fără parfum. Ce păcat, că s-a căsătorit, și a plecat din bloc.
Fără ea, orice conversație, pare un câmp, fără flori.
Onu