Zăpadă, în deșert

Uneori, alergatul pe calculator, mă întristează. Îmi amintește vremurile mele internaționale. Ei, să nu credeți că am fost cine știe ce, și că am umblat,pe cine știe, unde!
Șansa,pe care, trebuie s-o prețuim, m-a promovat pe meleaguri moscovite, de unde, am ajuns pe cele Sanktpetersburgeze, pe cele Ucrainene, pe cele Uzbekistane și Tașkentane, inclusiv în Stepa Flămândă, un ținut cu caracter deșertic, pe care, prin irigații, locuitorii, l-au transformat, într-o întindere de necuprins, de cultura bumbacului.
La vremea recoltatului, totul pare nins, cu fulgi cam de mărimea aproape a unei nuci.
Spectacolul unui câmp cultivat cu bumbac, la vremea recoltatului, este pur și simplu, morganatic, pentru că, nu-ți poți închipui o ninsoare abundentă, pe o vreme toridă. Femeile uzbece, au aerul specific oriental, cu mișcări molatece și senzuale, atât de naturale, încât, te trezești transpus în lumea basmului, despre Prințese și Feți Frumoși.
Visul, îmi este întrerupt, de o discuție tensionată, pentru un loc de parcare.
Unii oameni, sau aproape toți, îl avem pe Michiduță, căutătorul de gâlceavă, când ți-e lumea mai dragă.
Deranjat, deschid fereastra, și mă adresez, cred nimănui
-Măi, tu ăla mai forțos, parchează la mine în apartament. Ineditul situației, auzi să parcheze în apartament,i-a făcut să râdă, și atmosfera s-a detensionat. Dar și mie, mi s-au spulberat, exoticele lumi deșertice. Așa că, mă opresc.
Bine că nu s-au luat la bătaie, cei doi nimeni, cu mașină!
Onu

Publicitate