Irocika

O nouă săptămână.
Alerg bezmetic, pe Internet, în descoperirea de noi prieteni.
De la plecarea în Neant, a Corinei, existența mea, pare fără nici o noimă. Partea dramatică a situației, este că nu văd șansa regăsirii unei personalități copleșitoare,ca a Sa. Rarisim, ca în Poveste, în viață, omului, îi este oferit Prilejul, să cunoască pe alt Om, ca pe alter-egoul său.
Cu Corina, totul s- a petrecut fulgerător, ca într-o povestire de Sadoveanu. M-a vizitat, pe blog, am onorat vizita, și vulcanul sufletesc, a erupt. Poate că ne-a apropiat, defectul deliberat, al sufletului, de a ne tachina, provocând, și declanșând scânteia Prieteniei, dar și chinuitoarea teroare, a geloziei.
Iulia Raisa,Ira, mi-a dat senzația de a avea ceva de reproșat, Corinei.
Faptul în sine, m-a afectat, dar fiecare avem specificul său, prin care, nu-l putem desluși, pe al celuilalt. De aci, nedumerirea mea, pentru bruma de rezervă, ce mi-a părut a o avea,Ira, față de Corina.
Pentru aceasta, m-ar încânta să o cunosc pe Irocika. Mă tem însă, de proverbe. În general, se spune, că de ce te temi, nu scapi.
Iar eu, mă tem, să nu se repete istoria cu Corina.
Pot ști eu oare, că Irocika, nu este o glumă a hazardului?
Ca să fiu pedepsit, pentru Corina?
Onu

Publicitate