Sănătatea

Nu-mi iese astăzi, virtualul. De fapt, nici nu știu ce vreau. Mănânc niște mere, ocolind cu grijă, zona semințelor.
Nu de alta, dacă răsare în mine un merișor cu fructe speciale, din care să vrea să guste toată Evimea din lume? Ce ar mai rămâne, din ambițiile mele de a-mi reface un cămin pe care să-l admire toată suflarea?
Dar, nu, mai bine fără!
E mai prudent, așa. Fără iubire, fără riscul pierderii acesteia. Că nu poți ști, cât de smintită poate fi Natură.
Doamne, ce năclăite-mi sunt ideile.
Parcă ar fi curs clei de scoarță de copaci, peste ele.
Mai bine pun punct, și aștept o curajoasă, cu spada voiniciei, care să mă scoată și pe mine, din nostalgia dramei Israelei Vodovoz .
Este interesant, cum cineva, despre existența căreia, nu aveai idee, te poate impresiona, până la tristețe, că viața nu v- pus față în față.
Mi se pare o ingratitudine, de netolerat, a hazardului. Dar cum toate intoleranțele sunt făcute suportabile, mă voi face a nu o fi aflat, și-mi voi vedea de usturoiul la care mă gândesc de câteva zile, cu toată speranța, în a-mi proteja cel de-al doilea creier, căruia, i se mai spune și criptat, creierul abdominal, sau cam așa ceva.
Oricum, îmi pare foarte rău de suferința sufletească a acelei femei,pe care nici banii n-au ajutat-o.
Într-adevăr , bine spune vorba, că sănătatea e mai bună decât toate.
Onu

Publicitate