Giluela,

De curând, pe blog, m-a vizitat un chip care-mi amintește de moșierimea dinainte de 1945. Eram școlar, și am privit-o cu ochi sensibili de puștan, care se îndrăgostește de prima colegă întâlnită în clasă.
Cu ochii de azi, Giluela, îmi apare o descendentă din clasa aristocratică, de care adesea, mă îndrăgosteam iremediabil. Fire sensibilă, boieroaica din copilăria mea,a simțit imediat, că-mi place.
Și s-a jucat cu sufletul meu, luându-mă de mână și tachinându-mă ușor, parcă simțindu-mi zvâcnetul inimii la fiecare atingere cochetă, a ei.
Când citești în cărțile de spionaj, cum contra spionul, devine propria-și victimă, în fața lui Mata Hari, nu prea realizezi esența celor spuse, dar acum, privind foto Giluelei, îl înțeleg, dar mai ales, îi văd, ca înlănțuit, ca ieri, pe mine, când mi-a apărut pe blog, în calitate de vizitator, avatarul Giluelei.
Feminitate, grație și distincție.
Aceasta este Giluela în esență, privindu-i avatarul.
Partea grea a acestui fapt, este că în spatele avatarului, vezi chipul care te subjugă spiritual, într-atât, încât simți nevoia s-o auzi, amuzându-se grațios, tachinându-te, cu ochii săi mari, negri și profunzi, în care licărul de feminitate, te subjugă, irezistibil.
Poate că, meritul virtualului, sunt aceste clipe mirifice, privind fascinat, chipul aureolat, al vizitatorului.
Fie el, Giluela, sau poate, Soarta.
Onu

Publicitate