Iulia

Se numeșe Iulia, dar mesajul numelui său, este plin de semnificații emoționante.
Îmi amintește de Moscova, de Kiev și de Tașkent, de Stepa Flămândă Uzbekă, ninsă cu flori deschise de bumbac, de gazdele asiatice ospitaliere, lângă care, te simți ca printre ai tăi. Și, mai ales, de mine însumi, cel de altă dată, când viața, era o bucurie permanentă, privind explozia diversității sale, pe unde mi-a purtat pașii.
Dar Iulia, prin zâmbetul său de copil bun, îmi amintește și de copii flămânzi ai Mozambicului, copii, care cu toată suferința lor de foame, nu-și pierdeau zâmbetul sociabil, fâcându-mi bezele, când îi mângâiam pe capetele rase chilug, cum se spunea la noi la școala primară. N-o cunosc pe Iulia, decât virtual, dar sunt convins, că aflând-o, viața, s-ar dezvolta în plenitudinea sa emoțională, copilărească.
Și de studenția pe care, mi-a marcat-o prezența unei alte Iulii, foarte interesantă prin concepția sa asupra tratamentului, la care s-ar simți bine, femeia.
Cazul, mi-a părut emblematic, pentru cum gândesc unele femei, că ar fi tratarea lor, de către bărbat.
Într-o zi, Iulia, m-a părăsit. Lumea noastră, mirată de eveniment, a încercat să afle, ce s-a întâmplat.
-Nimic, ar fi răspuns ea, senină.
– Nu-mi plăcea că nu era bărbat. Să-mi tragă și mie, din când în când, vre-o înjurătură, sau măcar o palmă!
Auzind, preferința ei, am rămas perplex, și o clipă, m-am întrebat, dacă am avut o copilărie normală, ne asistând la asemenea tratamente, între părinții mei . Poate că, Iulia mea, din studenție, crescuse într-un asemenea mediu, poate i se părea anormală masculin, comportarea mea.
Poate!…
Onu

Publicitate