Arhiva zilnică: 31 martie 2018

Realitatea tv

M-am săturat de femei frumoase pe net. Mai bine, merg pe realitatea tv, să o văd pe Denise Rifai. Mai ales, că discursul ei este însoțit de o mimică demnă de realitatea pantomimei.
Nu că ar spune lucruri rele, dar îmi place fața ei, când îi vorbește pe cei de la Antena 3, care chipurile, ar fi vrut să-i suprime Realitatea.
Adică postul de pe care ne delectează , cu mimica sa mobilă. Fiind o Doamnă, nu-mi pot permite aprecieri, asupra mobilității buzelor sale cărnoase, când își prezintă argumentele, îndelung gândite.
Ba, chiar mi-am și pus ipoteza, că am fi prieteni. Vă imaginați ce delectare zilnică, povestindu-mi despre rivalii Realității tv ?
Imaginea, s-a mai luminat, când a apărut capul tuns și ras, al lui Codrin Ștefănescu, un interlocutor redutabil, care a adus-o pe Denise, pe o linie de pauză, în vorbire.
Iar aci, mărturisesc, mi-a plăcut ponderarea ei, din vehemența anterioară.
Și mi-am spus, liniștit, că Denise, trebuie să fie o interlocutoare agreabilă, pe umărul proteguitor, al căreia, îți poți sprijini bruma de zestre cerebrală.
Merg și astăzi, să o ascult pe Denise, în speranța că va avea un interlocutor, la fel de ponderat, precum Codrin Ștefănescu.

Onu

Publicitate

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Duminică

Sărbătoare. De care, nu știu, dar o simt în suflet.
Sub forma conturului unor buze. Cărnoase, răsfrânte și roșii.
Pentru mine, întruchipează feminitatea senzuală, plină de vise imaginate.
În apropierea lor, îmi simt integritatea corporală, periclitată.
Și sărutul, face parte din integritatea viului corporal, nu?
De aceea, le evit , pe cât pot. Dar nici nu le pot duce dorul, prea mult timp
Probabil, așa a decis cel de sus.
Să conviețuim în senzual, sau să fim torturați de gândul la el.
Eu,încerc tot felul de subterfugii, să scap de sub tutela lui. Dar nu prea reușesc. Caut varii chichițe, chipurilor pe care le întâlnesc, dar zadarnic. Tot trebuie să aibă ceva din vino-ncoace, ca să nu-mi dea pace.
Așa vrea Domnul, îmi spun eu împăciuitor. Și cum voința Domnului trebuie să fie lege, pentru noi toți, mă supun voinței Sale, și renunț la orice rezistență. De ce, să-mi ardă buzele, nepăcătuind în fața viului Divin?
Mai bine, mă las pradă arșiței viului.

Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet