Nostalgie

S-a dus, cred, iarna.
Soarele, îmi bate în fereastră, toată ziua.
Parcă, s-ar roti, în jurul blocului.
Verdele frunzelor jucăușe, mă face să caut să-l prind, să fiu sigur, că nu se joacă, provocându-mă. Știe că-mi place joaca de-a va-ți ascunselea, cu îmbrățișarea celei descoperite. Este drept, timid fiind, mă sfiesc să le cuprind în brațe, cu tot meritul victoriosului .
Încerc să-mi las o rezervă mică de plăcere, să nu stric farmecul bunei dispoziții a îmbrățișării. Cu alte cuvinte, să mă bucur de fructul Raiului, fără să fiu pasibil, de a fi dat afară .
Doamne, de-ai ști cât de râvnit, este acest provocator rod al tău, m-ai invidia, pentru că îl prețuiesc, mai mult, ca tine, și că fără a mă înfrupta din el, viața pare lipsită de strălucirea, pe care i-ai dat-o.
O incendiară indiancă, m-a zărit pe fereastră zâmbind, crede că o fac pentru ea, și-mi trimite bezele, de mă tem să nu luăm foc, amândoi.
Îi trimit un sărut simbolic, surâde, încinsă de promisiunea gestului sau de revenirea căldurii, și dispare, chicotind.
Îmi pare rău.
Apartamentul meu se luminase, ca un templu indian.

Onu

Reclame

Un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Un răspuns la „Nostalgie

  1. Dacă unii nu mă apreciază, eu, o fac, deplin convins, de spiritualitatea reală, a postărilor mele. Corect, nu am umorul banal, de vulg, pentru mulțimi virtuale!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s