Între emoții

Cred că nu-i nimic de capul meu. Mă las mereu, cuprins de emoții. De varii forme.
Acum,una, are o strungăreață, de mai mare patima.
Alta, nu are, dar este mignonă, și sentimentul de când mă jucam, cu păpușile, s-a retrezit.
Iar asta, mă trimite în păcatul dorinței, de a o îmbrățișa, și a nu-i mai da drumul. Mare cumpănă, pe mine.

Despre cea cu stungăreață, am auzit, că are probleme, acasă. O fi soțul, o fi prietenul?
Înseamnă, că eu, ca un bun creștin, nu pot întina relația lor, nici măcar cu gândul.
Despre mignonă, nu știu mai nimic, dar nici nu vreau. Mi-aș pune aceleași probleme de conștiință, care m-ar bloca și mai rău decât trecerea timpului. Ca în afirmația-
O luptă-i viața!
Însă, fără dragoste, iar nu se poate!
Ce dilemă, Doamne, pe mine.
Oare cum s-o rezolv? Cu puritate morală, dar și cu împlinirea inimii?
Dar, poate că moralitatea este o condiție în politică,unde cum spunea Machiavelli, vorba i-a fost dată omului, ca să-și ascundă gândurile!
Însă, iubirea, nu este și ea, tot o politică?
Aceea a plăcerii sufletului?
Doamne,imploru-te, ajută-mă să rămân, și pur, și împlinit!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s