Arhiva zilnică: 26 aprilie 2018

Dezîndobitocire

Este ora 9 dimineața. Cu capul buimac de nesomn, m-am hotărât, să încep o cură severă de dezîndobitocire.
Carmen, fiica mea,căreia mă confesez, îmi spune
-Dar numai să te ții de ea, că așa faci mereu, când te cuprinde disperarea disprețului de sine, și iar te înmoi, reluându-ți plăcerea de auto îndobitocire, reascultându-l, cum singur recunoști, pe impertinentul auto închipuit, Mircea Badea.
Și fiind odrasla mea, care, din copilărie m-a studiat, încercând să-mi urmeze exemplul personal, cred că mă cunoaște destul de bine.
Ar fi o naivitate, să ne închipuim, că puii noștri, nu ne observă, și copiază comportamentul.
De altfel, am ajuns la constatarea certă, că tembelismul uman, este o consecință a sinelui format în urma acestei discrete învățături părintești. Este identic celui al micilor sălbăticiuni, din jungla vieții, indiferent de habitat. Ocean, uscat, atmosferă. Dar, ca de obicei, iar mă cuprinde pălăvrăgeală, și mă îndepărtez de tema articolului, deși, eu rămân la fel de deștept, cum îmi închipui, că aș fi.
Ooo, Doamne, ce coșmar! Prin fereastra deschisă, din zgomotul străzii, disting o tuse hârâită, care mă face să tresar.
Pare a fi asemenea a unui fost vecin, de al cărui, deces, m-am bucurat . Individul, o vorbea de rău, pe soția mea, un rău înțeles de închipuirea lui morbidă.
Apropo de specimen, într-o zi, în nevoia de conversație ușurătoare de duh, mă deschid unei vecine.
–Pe dobitocul ăla , pentru cât mi-a cârtit soția, n-am putut să-l sufăr, și m-am bucurat, când a crăpat!
-Vaii, domnule Ionescu, nu vorbiți așa, că este păcat!
-Păcat?, îi răspund eu uimit.
-Mare păcat! Vă aude cel de sus, și nu este bine!
Atunci, mi-am amintit un banc, povestit de un coleg de facultate. Avea un nume evreiesc.
– Cică X, pe patul de moarte, la împărtășanie, își tot întreba duhovnicul, despre cele sfinte.
Adică, despre Rai și Îngeri, despre relațiile de acolo, și tot așa.
– Dar la ce te interesează la Spovedanie, ce este în ceruri, îl întreabă duhovnicul?
Sincer, ca la spovedanie, X răspunde
-Ei, Părinte, să știu și eu, să mă descurc , după ce ajung acolo.
Sincer, și pilduitor, pentru X.
Dar, să revin, pentru că, vreau să discut, despre lucruri mult mai interesante, cum ar fi, spre pildă, antiîmbătrânirea.
Că,mai nou, cică și hrana ne îmbătrânește.
Există cercetări științifice nutriționale, americane, recente. Așa, cum numai la ei găsești!
Este drept, că nu prea am înțeles, dar am să recitesc, să pricep, și am să vă povestesc.
Deocamdată, am aflat, că este pe cale să fie creată, metoda antiîmbătrânire.
Și, este o teorie fascinantă, deși, cică ea, îmbătrânirea, ar avea loc, indiferent de felul cum ne hrănim.
Singura noutate copleșitoare, ar fi, că ea, îmbătrânirea, nu poate fi evitată, cât timp ne hrănim.
Ci, doar temporizată.
Dar, mai bine bătrâni, decât morți de foame.
Apropo, probabil, de aceea, postul absolut, întinerește, și prelungește viața.
Dar eu nu pot să țin post. Numai gândind la el, încep să salivez, și mă râcâie, în stomac. Ce păcat!
Iar păcat! Doamne, că mare păcătos mai sunt!
Apropo de sunt.
– Sunt sau sînt?!
Că sînt, era la comuniști, cică după ruși!
Oricum, dacă românului, i-a intrat în cap, sînt, nu contează, că era sau nu, de la comuniști.
De aceia, aflăm despre mulți, cum sunt!

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.