Uite-așa!

Vecina. Îi spun așa, pentru că, asta și este. Locuim pe aeeași scară de bloc, și suntem inerți, unul față de altul.
Într- zi, pe neașteptate, mi-a venit un gând.
– Mă, dar tu cu vecina, nu v-ați sărutat niciodată.
Și, m-am pomenit, în fața ușii apartamentului vecinei.
Zâmbitoare, ca un copil bun, fiica ei, îmi spune
-Mama nu este acasă. Face niște operații la gură, pentru dantură. Simt cum cade Cerul, pe mine. Tocmai la gură! Și mă podidesc lacrimile neputinței.
Întors în apartament, îmi reproșez
– Ai stat atâta timp, cu ea, și abia acum ți-a venit ideea, nepricopsitule!
Mâhnit, și plin de compasiune, îmi spun.
–Lasă, poate operația reușește, și atunci, vezi tu!
Dar întrebăciosul din mine, își spune.
-Oare cum o fi sărutul cu dinți noi? Neștiind ce să-mi răspund, privesc nedumerit pe fereastră. De pe stradă, un trecător, mă salută. Îi răspund, și dispar repede, în cameră. Poate vrea să mă întrebe, dacă nu am spațiu de închiriat.
– Nu am, uite-așa.
Îmi place singur, cuc.
Nu chiar, ci cu Pușa.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Cronica dimineţii, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s