Poli de viață

Unul de nostalgie, când îmi amintesc de copilăria fetelor mele. Altul, de tristețe, când știu, că nu le pot revedea, pe Andreea Berecleanu și Dana Spătaru, cu frământările lor copilărești, inocente.
Andreea, vibra de ambiție.
Dana, mai cumpătată, ca un copil crescut în singurătate, venea rareori,pe la noi.Însoțită uneori, de mama ei.
N-am urmărit evoluția fetiței Dana Spătaru.
Pe tatăl ei, celebru, nu l-am văzut decât o dată, la
Restaurantul Ambasador, unde, savuram cu un coleg, de serviciu, o băutură , mai de nivelul nostru. Nu de celebrități. El mi-a atras atenția, asupra cântărețului. O privire fugară, și asta a fost tot.
Fetele au crescut, și-au urmat drumul sorții.
Pe Dana Spătaru, n-am mai văzut-o, nu mai știu nimic, despre ea.
Pe Andreea Berecleanu, o întâlneam mai rar, cu ocazia vizitelor la părinții ei, cu care ne împrietenisem, destul de strâns,descoperind, că suntem și gălățeni.
Astfel, de la fetele noastre, de la copilăria lor, noi, părinții, am devenit, și am rămas prieteni buni.
Timpul însă, prăfuiește totul.Dan Spătaru s-a prăpădit, fără să-i fi cunoscut pe noii prieteni, ai fiicei sale.Tatăl Andreei, s-a prăpădit și el.Soția mea, de asemenea.
Un strop de viață,pulverizat în neant.
Onu

Publicitate

Dragostea. Sexul. Muzica

La întrebarea unui interviu, actorul Claudiu Bleonț, răspunde, ca în titlu.
Întrebarea
-Cele mai frumoase lucruri din viață sunt…?
Într-adevăr. Și ,poate dacă nu cele mai frumoase, sunt cu siguranță, cele mai palpabile.
Întrebarea m-a transpus, în anii entuziasmului tinereții.
Eram asistent universitar, la Iași, și aspirant, la doctorat, la Moscova. Ani în care Eternul feminin, te amprentează.Totul jubilează în jurul tău. Totul este un freamăt. Feminitatea, devine o stare de spirit. Trăiești în nicăieri.
Iași.Seratele de sâmbătă. Foșnetul de coapse languroase. Amețeli imaginative.
Moscova. Teatrul Mare. Balerine consacrate sau în devenire. Sufletul rusoaicelor incendiare.Totul, parcă pentru a stimula genele.
Ce momente, Doamne!
Onu