Poli de viață

Unul de nostalgie, când îmi amintesc de copilăria fetelor mele. Altul, de tristețe, când știu, că nu le pot revedea, pe Andreea Berecleanu și Dana Spătaru, cu frământările lor copilărești, inocente.
Andreea, vibra de ambiție.
Dana, mai cumpătată, ca un copil crescut în singurătate, venea rareori,pe la noi.Însoțită uneori, de mama ei.
N-am urmărit evoluția fetiței Dana Spătaru.
Pe tatăl ei, celebru, nu l-am văzut decât o dată, la
Restaurantul Ambasador, unde, savuram cu un coleg, de serviciu, o băutură , mai de nivelul nostru. Nu de celebrități. El mi-a atras atenția, asupra cântărețului. O privire fugară, și asta a fost tot.
Fetele au crescut, și-au urmat drumul sorții.
Pe Dana Spătaru, n-am mai văzut-o, nu mai știu nimic, despre ea.
Pe Andreea Berecleanu, o întâlneam mai rar, cu ocazia vizitelor la părinții ei, cu care ne împrietenisem, destul de strâns,descoperind, că suntem și gălățeni.
Astfel, de la fetele noastre, de la copilăria lor, noi, părinții, am devenit, și am rămas prieteni buni.
Timpul însă, prăfuiește totul.Dan Spătaru s-a prăpădit, fără să-i fi cunoscut pe noii prieteni, ai fiicei sale.Tatăl Andreei, s-a prăpădit și el.Soția mea, de asemenea.
Un strop de viață,pulverizat în neant.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s