Arhiva zilnică: 31 mai 2018

Simplificare

Citesc, într-o revistă, o rețetă de usturoi cu lămâie. Mi se pare prea laborioasă, așa că o simplific. Într-o sticlă cu apă plată, voi pune sucul a patru lămâi, proaspăt stoarse.
Apoi, adaug patru căței de usturoi, bine zdrobiți, în zdrobitor și piulița de lemn. Și patru linguri de miere.
Agit bine pentru mixare, și gata. Câte un litru de limonadă usturoiată , mi l-am asigurat zilnic.
Sănătos și ușor.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Preluare

Pe blogul Poteci de dor, am descoperit următoarea filozofare.
Nu mai e timp de reciprocitate
O redau la mine, ca un prilej de reconectare, cu mine însumi

Nu mai e timp de reciprocitate
Nici în iubire, nici măcar în ură,
Ne risipim cu generozitate
Şi-apoi ne căutăm prin munţi de zgură.
Nu mai e loc prin noi de-atâta noi,
Prea plini suntem de toate câte-au fost,
Tot rătăcind plecările prin ploi,
Venirile nu-şi mai găsesc un rost.

Nu mai e drum de-ajuns şi-s prea mulţi paşi
Care-şi bifurcă şansele în cale
Pierduţi sunt mulţi, tot mulţi şi cei rămaşi
Să se adăpostească-n resemnare.
Prea mult de prea nimic e peste tot,
Ne umple golul şi se adânceşte,
Prea des ne amintim că prea deloc
Nu am strivit tăcerea ce-asurze.

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Versuri

Narcisism

Nu mă pot abție, să nu-mi recunosc, narcisismul. Cu oglindă, dar mai ales, în oglinda închipuirii, sunt foarte mulțumit de sine. Și nu cred , să fie rău. Poate, cine știe, dacă n-ar fi așa, aș cădea într-o boală autoimună, mi s-ar părea, că sunt propriul meu dușman, și vai, la cât sunt de gheros, adică, la ce gheare am, m-aș mutila incurabil. Așa că, mai bine privesc, pe ferestruică.
Poate –mi cade privirea, pe cine are neșansa să- mi cadă cu tronc. Și, mi-e dor, de o fată sfioasă, cu privire pudică, dar foarte neliniștită. Un gen de să n-aibă stare, până ce, asemenea unui copil mic, nu te istovește cu nedumeririle.
Iar mie, îmi place, să fiu istovit.
Așa dar, sper să văd pe fereastră, trecând pe stradă, o neostoită a curiozității de a mă înțelege.
Unde-s oare, vremurile când nu eram lăsat în pace?!….
Dar, mai ales, de nu m-ar mai înjunghia în șoldul stâng. Eu speram, că va trece ca un nor, dar nici vorbă. Cui i-o face pe poftă, că nu cred în meschinăria Cerului.
Mai scriu puțin, și fuga la Farmacie. Alt unguent, alți bani, alte iluzii.
Nu-i nimic, pretext, pentru a delira în scris. Că…, ce s-ar face românul din mine, dacă nu și-ar etala cu modestie sacră, părerea despre sine?
Pe Premieriță, am dat-o gata, cu chipurile, că ar fi agramată.
Pentru Dragnea, aștept darea gata, din fruntea Partidului.
Pentru Iohannis, cine știe, dacă s-o vindeca, de antiPSD.
Poate, ajuns în fruntea lui, a PSD-ului. Că nu se mai știe, cu instabilitatea meteo, la ce aberații socio-politice se mai poate ajunge.
De fapt, cine nu s-ar sacrifica, pentru a-i lua locul lui Dragnea?
Oricum, nu cred că liberal, pentru că ar face șoc anafilactic.
De indezirabilitate!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.