Arhiva zilnică: 23 iunie 2018

Cu nasu-n pernă

Cred că m-am trezit ca-n titlu.
Fără un motiv anume,mă simt plin de draci.
Și ,spre ghinionul ei, Pușei, tot azi, i-a revenit plăcerea pisicească, de a mă umple iar, de părul care-i cade.
De câteva zile, dormea pe perna ei, una mare cât să încapă cel puțin două cât ea.
Dar azi, nitam nisam, i-a venit dor de pat.
Am luat foc, pur și simplu.
N-am lovit-o însă.
Am dat cu palma alături, spunând cu ton nemulțumit
—Jos, ți-am mai repetat ,că –mi umpli patul de păr.
A fost pe la 10 dimineața.
Pe la ora 16, cine se lăfăia în spatele meu, sigur că sunt singur în pat?
Pușa!
A urmat scenariul de rigoare
—Jos!Cu voce ridicată, și simularea unei palme necruțătoare, alături.
Acum, cine se freacă de piciorul meu, torcând aproape senzual?
Pușa!
Mă prefac a nu o auzi.
E mulțumită. Indiferența mea, îi spune că nu mai există pericol.
Apoi, cu un mieunat fornăit, se culcă ostentativ, pe perna ei.
Eu sunt distrus efectiv.
Mâța asta, are atâta feminitate în ea, îcât mă dezarmează
.Îmi vine s-o iau în brațe, și s-o așez chiar eu, direct pe perna mea.
Îmi stăpânesc efuziunea, și –mi văd de treabă.
Sunt doar un bărbat serios!
Îmi spun eu, încercând să mă cred..
Vede că nu-i spun nimic, și vine iar la mine.
Mă împunge smerit, cu capul, și, după opririle scurte din acest atac, îmi dau seama că așteaptă reacții.
Mă stăpânesc, deși, tare aș mângâia-o.
Plictisită de ne reacția mea, pleacă, scârțâind un mieunat ușor.
La indiferența mea simulată, pleacă, mi se întinde,în față, cât este de lungă, și tace bosumflată,,chipurile , ca și cum i-ar păsa, de indiferența mea.
Este înrobitor, câtă feminitate diplomatică, poate avea o pisică.
Să fie norocul meu, că este doar pisică?!
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Plictis

Mizerabilă vreme,în plină vară. Mi-e frig și umed. Și-n trup, și-n suflet. Dar mai ales, în suflet. Nu întrevăd nici un motiv de înseninare. Micul dejun, frugal și rece, din frigider, mi-a înghețat, parcă, și mai mult sufletul.
Ceva nedefinit, mă întreabă, ce mă doare.
Păi asta-i, că nu mă doare nimic, și totuși, mă simt ca naiba.
Am avut de dimineață, un conflict și cu Pușa,care nu vrea să doarmă pe perna cumpărată special pentru ea. Ține morțiș, să-mi umple patul cu păr. Nu știu,cum se descurcă posesorii de animale, dar pe mine, prea multa lor afecțiune, mă sufocă.
Și totuși, copiii mei,fetele mele, nu m-au deranjat niciodată.
Probabil, pentru pasionații de aceste făpturi, ele sunt asemenea unor copii, care le împlinesc , și le îmbogățesc viața.
Aaaaa…, vreau o ciocolată caldăăă… !
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.