Plictis

Mizerabilă vreme,în plină vară. Mi-e frig și umed. Și-n trup, și-n suflet. Dar mai ales, în suflet. Nu întrevăd nici un motiv de înseninare. Micul dejun, frugal și rece, din frigider, mi-a înghețat, parcă, și mai mult sufletul.
Ceva nedefinit, mă întreabă, ce mă doare.
Păi asta-i, că nu mă doare nimic, și totuși, mă simt ca naiba.
Am avut de dimineață, un conflict și cu Pușa,care nu vrea să doarmă pe perna cumpărată special pentru ea. Ține morțiș, să-mi umple patul cu păr. Nu știu,cum se descurcă posesorii de animale, dar pe mine, prea multa lor afecțiune, mă sufocă.
Și totuși, copiii mei,fetele mele, nu m-au deranjat niciodată.
Probabil, pentru pasionații de aceste făpturi, ele sunt asemenea unor copii, care le împlinesc , și le îmbogățesc viața.
Aaaaa…, vreau o ciocolată caldăăă… !
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s