Frica, la copii

Este aproape de miezul zilei. Dimineață, după un mic dejun frugal, m-am mai întins în pat, și am ațipit.
Spre prânz, m-am trezit în țipetele de frică, ale unui copil.
Nu auzeam decât
–Mi-e frică!, Mi-e frică!
Și nici un murmur de alinare, din partea celui sau celei care-l însoțea.
Până să mă dezmeticesc, plânsetul s-a pierdut, în lungul străzii.
Știu, din copilărie, ce înseamnă frica de durere.
În satul unde am copilărit, am fost mușcat de câteva ori, de câini. Și, de fiecare dată, făceam tratament antirabic.
Niște injecții abdominale, care mi se păreau uriașe. La dispensar, asistam la diferite scene de groază, din partea copiilor.
Aparent liniștit, eram dat de exemplu, de curaj, față de înțepături.
Dar nimeni, nu bănuia,, cât mă costa sufletește, această bravură.
Fapt este, că de atunci, plânsetul unui copil, mă tulbură, și sufăr.
Acum, îmi amintesc, de un caz, pentru care am intervenit, și apoi, am regretat.
Protecția mea, s-a întors împotriva lui.
Veneam de la serviciu, pe Magheru.
Eram cu soția, și , bine dispuși, de câte o bere rece, servită la Lido, sporovăiam de-ale zilei.
În fața noastră, o femeie sărmană, cu un copil de mână, care plângea în hohote.Soția, suflet de mamă, a observat scena, și s-a întrebat
-Oare ce o avea cu bietul copilaș? M-am adresat femeii, cu admonestarea că nu-i bine să nu-i dea copilului ce și-a dorit.
-Ce te amesteci, vezi-ți de drum!
M-a mojicit scurt, femeia.
După care, copilașul, a început să sară de durere.
Atunci, am văzut, că urmare intervenției mele, ființa haină, îi strângea dureros, mânuța copilașului.
Viorica, impresionată de suferința copilului, mi-a spus
-Las-o în pace, nu vezi că este neom?
Povestind, mi-am amintit o scenă, petrecută cu colegul meu, Evreul.
Eram în Galați, la cinematograf, când în spatele nostru,o pereche de îndrăgostiți, s-au luat la ceartă.
Am intervenit verbal, să se liniștească.
Înțelept, colegul m-a calmat, cu sfatul
-Lasă-i în pace! Acu, tabără pe noi, că-i agresezi.
Într-adevăr, tânăra bruscată verbal de prietenul ei, ne-a și sărit în cap, că nu-i treaba nostră.
Prietenul meu Evreul, avusese dreptate.
De atunci,m-am vindecat, să mai comit asemenea gesturi pacifiste, în vulg.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Cronica dimineţii, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s