Bucurie pierdută

Ieri, am șuetat cu o virtuală, sau potențială Pasiune, pe nume Cristina, și nu mai știu cum. Faptul că i-am uitat numele de familie, nu este nici neserios din partea mea, nici carențial. Pur și simplu, totul s-a petrecut ca un iureș de nori, care par să rupă cerul, dar când nici nu te-a cuprins bine frica de torenții pe care-i vor descărca, au și dispărut.
Cristina, un chip delicat, cu trăsături vioaie și vorbă sobră, de nu știi, dacă ai în față, un chip complex de poveste. Și, cum sunt încă prins, de basmele copilăriei, în care m-a crescut o mătușă din partea mamei,simt acel fior, despre miraculos și tainic, în urma conversației noastre.
Cristina.
Am deschis calculatorul, în speranța, că va apare neașteptat, pe ecranul acestuia.
Dar, minune, a apărut o ploaie grăbită, să ude străzile Capitalei,poate ca un memento, că vara, avem nevoie de purificare periodică, și cât mai frecventă.
Un gând șicanator, mă întreabă de ce mai scriu despre Cristina, dacă tot am pierdut-o.
Poate și ea, mă caută, din voința sorții, și atunci, nu aș comite un păcat, față de Divinitatea binevoitoare?
Și,mai este ceva!
Poate Ea, mă va citi, și atunci, mergând pe urmă-i, ne vom reîntâlni!
Pentru că, vorba cântecului
-Nu-i niciodată prea târziu
Iubirii să-i întinzi o mână.
Și frumusețea ei de vis,
În amintire să-ți rămână.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta., Personale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s