Ajutor divin!

Îmi pare rău, de ce voi scrie, dar, este așa păcat, de Universul feminin, căzut în mizeria existențială. Ies din bloc, și la ușa acestuia, pe una din cele două bănci, doarme o femeie. Condiția ei este jalnică.
Încerc să o întreb dacă are nevoie de ceva, dar mi-e imposibil. Mirosul pestilențial, pe care-l degajă, îmi provoacă o criză de greață. Abia reușesc să mă stăpânesc, până alerg în casă, la toaletă.
Revenindu-mi, nu mai am curajul să ies din bloc. Încerc să meditez, asupra Proniei divine. Oare atotputernicul Dumnezeu, își percepe neputința de a fi bun cu toți oamenii? Cu ce o fi greșit acea femeie, de n-o ajută în nici un fel?
Doar de mizeria socială, nu cred să fie de vină, biata femeie.
Probabil, tot diavolul din noi.
Din mine, altruistul în gândire, din tine, liberalule pizmos politic, din tine, USR-istule, care, de când ai apărut în viața politică, mi-am amintit de /obsesia cu agenturili străini/, a lui Ceaușescu, și din tine, PMP-istule, care ai preluat de la Băsescu, răutatea, dar nu și inteligența luptei politice. Privesc pe fereastră, la banca pe care dormea acea nenorocită.
Vor trebui câteva ploi torențiale, cu piatră să mă încumet, să mă așez pe acea bancă.
Acum, când aștern aceste gânduri, Îmi amintesc de două gesturi umane, vizavi de întâmplare.
Mai devreme, cineva, îi lăsase o sticlă cu apă plată, de ½ litru. Nu mult după, altcineva, probabil, ca să nu-i fie furată,i-a luat-o în păstrare, cred.
Așa că, biata nenorocită, are pusă bine, o sticlă de1/2 litru, apă plată.
Dovadă , că per ansamblu, Dumnezeu, o ajută și pe biata necăjită, să nu moară de sete!
Onu

Publicitate