Arhive lunare: august 2018

Violență

Este dimineață, și mă aflu puternic sub impresia violenței Pieței.
Nu cred că diaspora a fost capabilă de așa ceva.
Mă gândesc jenat de o strângere de inimă, la necazul tinerei polițiste, încă pe patul de spital.
Nu-mi vine a crede, că oameni adulți, discerni, au fost capabili de atâta bestialitate.
Din imaginile prezentate, înclin să cred că a fost mai degrabă, o explozie de misoginism laș, care lovește în umbra altei lașități.
Și, ar constitui o gravă eroare, pentru forțele de ordine civilă, dacă exemplarele brutale, identificate, nu ar fi mediatizate exemplar.
Se spune că, frica păzește bostănăria.
De hoți, desigur, și cum ar putea fi calificate persoanele care și-au îngăduit, sub imperiul unei nemulțumiri politice perdante, iluzia că democrația, poate fi ignorată?
M-a dezamăgit trist, expresia feței lui Ludovic Orban.
Îl înțeleg, ca pe orice perdant disperat, care nici nu are resursele mentale, de a-și stăvili bucurii de nivel inferior.
Față de asemenea reacții, mă întreb descurajat, dacă mai merită, să-i acord încrederea, la viitoarele alegeri parlamentare.
Probabil, că în politica superfluă, a lui Orban, este ca în puseurile sentimentale, când totul pare zâmbet și temeinicie.
Dar, ca și la vot, unde eroarea efectului aplicării ștampilei, durează nebănuit de mult, în perioadele post electorale, au loc declicuri în consecință.
Pentru că, vorba cu proștii mulți, nu mai este valabilă, în timpurile noastre.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Pe scurt!

Dacă-mi place ceva, la mine, ca român, este consecvența. Spre pildă, îi aud pe doi, vorbind pe stradă!
Unul zice
-Dragnea este plin de avere!
Celălalt, replică scurt
-Da Blaga, sărmanul, moare de foame?!
Sau ăsta, tot al liberalilor, de nu se mai știe, pe unde lucrează?!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Politică

Viața, cu media

Ieri, mi-am irosit timpul, vizionând A3. Nu mi-e rușine, și nu mă lamentez, ca mine, fiind destui actuali patrioți.
Oricum, pierzând timpul ,ascultând delirul unui personaj dubios, ce părea a se considera, un propovăduitor al unor drepturi elucubrate.
Sau era un socio-cercetător care urmărea,
să vadă câți proști pot pune botul, pe nada care li se întinde.
Mai târziu, tot la A3, l-am auzit pe organizatorul de pe 10 august al mitingului diasporei.
Un miting de un milion de participanți. Mai prudent, pentru că ar fi primit prea târziu, aprobarea Primăriei Capitalei, pentru miting, și-a lăsat echipa cu fundu-n baltă, cum sugestiv, spune o vorbă neaoșă.
De unde, concluzia infailibilă, că românul, și-n diaspora, tot român rămâne.
N-a mai contat entuziasmul patriotic, al celor care poate, cu toată bunăstarea lor diasporeză, probabil se vor fi fost confruntat ceva, financiar, oricât s-ar fi amăgit ei, cu statutul lor opulent-diasporatic.
De fapt, ca să-mi fac iluzii de mare diasporez, l-am decupat pe Dragnea din presă, i-am atârnat niște sfori de gât, mîini și picioare, și râd ca un dobitoc, amuzat de inteligența mea închipuită.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta., Pamflet.

Gelozie

Te pup,
Sau vă pup!
Este plin virtualul de promisiuni deșarte.
Am o prietenă, la fel de virtuală, când ne întâlnim.
Închid încetișor ochii, și aștept să înceapă vizita reală.
După ceva așteptare, îi spun
-Ce faci, nu începi?
-Ce să încep, nu vezi că ai febră? Dacă ești bolnav?
Am sărit ca ars. Dacă sunt bolnav?!
Fierbințeala buzelor proprii, nu mi-a îngăduit să simt focul sărutului ei mușcat.
Sar ca ars, drept la oglinda din ușă.
Din buza inferioară, mi se prelinge către gropița din bărbie, un fir firav, de sânge, umplând-o și revărsându-se ușor.
O senzație ciudată, de roșu, mă învăluie , speriindu-mă.
-M-ai mușcat iar! Și te-am rugat, să n-o mai faci.
Știi că am buze firave, și care este urmarea plăcerii tale nesățioase!
Mă întreb dacă și soțului tot așa îi faci?!
-Lui, nu, pentru că, el este mai inteligent decât tine, și mă mușcă el, înainte!
-Dar cum știe el asta? Îl previi printr-un gest? Simte el singur?
– Măi, nu știu cum face, dar este fericit și mândru cu mine.
Ba chiar, destul de gelos, mă previne, că dacă l-aș înșela vreodată, s-ar prăpădi, fără mine.
Nu prea am înțeles prăpădeala bietei victime, dar am conchis că este un tip fericit, nemâncat de angoasele geloziei.
În fond, ce contează, dacă nu se știe?
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Râsu/Plânsu

Consangvinizare

Magdalena, îmi este, s-ar zice, verișoară bună. Fiica unei mătuși, din partea tatălui. Cu o frumusețe de cadână, căreia, copil fiind, simțeam nevoia intensă, să-i dau asigurări, sărutând-o cu o pasiune naivă, că atunci când voi fi mare, nu mă voi căsători decât cu ea.
Frumusețea mamei, s-a transmis ereditar, și fiicei.
Și, tot ereditar cred, admirația vărului, care, firesc, nu și-a ținut promisiunea, față de mama ei.
Acum, când scriu, fiorii vii ai emoției amintirilor, mă reîncarcă de responsabilitatea pe care în naivitatea sufletului meu, de copil fascinat, nu am respectat-o. Și, cășunează pe Magdalena, verișoara parcă turnată pe mulajul estetic al mamei sale.Ce păcat însă, că regula consangvinizării, mă obligă la a visa, doar.
Magdalena, cu niște resorturi sufletești, mai viguroase, poate, deși mi-a promis că ne vom vedea, face totul iluzoriu. Dar, conform proverbului cu speranța, aștept ca trecerea timpului, să-mi demonstreze, că Pasiunea este mai viguroasă decât Speranța.
Și când, la scutul protector al timpului, chipul Magdalenei, șubrezit de valurile trecerii acestuia, mă va fi ferit de păcatul consangvinizării, voi fi fericit, că am trăit un vis frumos.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.

Nedumerire!

Ieri, am primit o lecție, din care, am rămas nedumerit. O locatară din blocul nostru, m-a salutat.
M-a surprins, cu cât ,eu nu trec pe lângă cineva cunoscut, fără salutul de rigoare.
Cu toată surprinderea, am răspuns, intrând într-o agitație de nemulțumire.
Cine să mă fi salutat, fără să o cunosc?
Începe să mă lase memoria?
Ajuns acasă, am continuat să mă frământ, asupra identității persoanei.
Într-un târziu, m-am lămurit. Doamna, este o locatară a celeilalte scări a blocului în care locuiesc.
Mai mult, cândva, am avut un conflict spontan.
Ciudat însă, că în loc să-mi rămână niște resentimente, am resimțit senzația, că mi-aș mai dori, reiterarea conflictului verbal, dar într-un context emoțional mai intens.
Am înțeles și de ce nu am recunoscut persoana respectivă.
Între timp, a slăbit foarte mult, chipul său, purtând expresia acesteia.
Odată lămurită nedumerirea, mintea a început să lucreze, în direcția reiterării emoțiilor anterioare.
Nu-mi iese însă, din minte, chipul său ofilit, marcat parcă de o suferință pulmonară.
Așa că, începe lupta acerbă cu diavolul pasional, din mine.
Dacă mă las furat de patima sărutului, și nu respect condiția păstrării distanței, față de sursa de contaminare cu suferința ei?
Dacă, urmare acestei imprudențe,vom pătimi amândoi?
Sincer, simt nevoia unei îndrumări înțelepte, în reorientarea mea interioară, ca să mă bucur și de savoarea sărutului, și de imunitatea protectoare.
O fi posibil?!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Iar gânduri

Cu ochii închiși, Ea, pare frumoasă.
Deschizându-i, tu, nu mai ești tu!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Vulg

Ieri, am văzut, ce înseamnă vulgar în politică.
De obicei, în politica opoziționistă nu ar trebui proferate vulgarități.
Ieri, am văzut însă, la tv, o mostră de asemenea specimen.Evident, suferind!
Și-a înregistrat mașina, în străinătate, cu un număr tendențios ireverențios, la adresa PSD.
Personajul, nu cred că are vreo vină, față de societate, privit prin prizma educației. Atât l-a dus capul, atât a făcut.
Poliția , însă, și-a făcut datoria, cu un exces de zel, poate exagerat. Era probabil suficientă o amendă usturătoare, și o raportare a cazului, superiorilor.
Aceștia, după consultări prealabile, fiind un caz evident,de insultă politică, ar fi procedat în consecință.
Dezavuez însă, abordarea presei, de a proceda la o popularizare a cazului.
Nu am înțeles, cui poate folosi, răspândirea unei injurii.
Trag concluzia, că exponenții popularizării cazului, nu se diferențiază cu nimic, de protagoniștii unor exprimări triviale.
Și nu cred că trivialitățile ar trebui încurajate.
Ar echivala cu încurajarea aberațiilor sexuale.
Ori,se știe, că noi românii , exceptând cazurile maladive, suntem destul de echilibrați majoritar.
Așa că, să-l lăsăm în grija medicilor pe excentricul de mai sus, să nu i se agraveze suferința, până la degenerare.
Nu expun cazul.
A făcut-o cu prisosință și tendențios, Onorabila Presă audio-vizuală.
În sfârșit, Opoziția, s-a exprimat demn!
Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.