Arhive lunare: septembrie 2018

Slovaka

Luni, spre seară. Ca de obicei, ascult muzică pe Youtube,în interpretarea acordeonistei slovace Wieslawa Dudkovniak.
Interpretarea ei, mă răscolește sufletește, și cuvintele, se regăsesc greu, din noianul de trăiri. Rarile ei cuvinte, par reverberații celeste.
Nu știu dacă este frumoasă, dar amestecul acesta de feminitate slavă, înveșmântată în fiorii specifici melodici, are asupră-mi un efect cu totul special.
Îmi amintesc momentele aspiranturii moscovite, când preocupările științifice, prevalau asupra celor existențiale, ca aspecte de viață, în care, totul era subsumat năzuinței rezultatului final al dizertației. Melodicitatea vocii interpretei, interferarea ritmurilor de Marina- Marina, crează un ambient revelator al momentelor emoționale, trăite în cele câteva săptămâni de concediu, în Stațiunea Lacului Balaton, când am avut bucuria descoperirii personalității feminității maghiare, care aș spune, că prin soția mea, a atins cote umane everestine.
Cât o privește pe micuța unguroaică, nu pot spune decât că sub pasiunea ei, și a cerberului-mamă, aproape îmi pierdusem libertatea sufletească, sub povara grijii obsesive de a mă simți bine.
Vreți să experimentați momente intense de grijă devoratoare de intimitate, îndrăgostiți-vă de o metisă unguroaică, și dacă aveți șansa unică, de a întâlni un caracter special, precum cel al soției mele,sunteți un bărbat făcut, cum se spune.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Din lume ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Univers feminin

Singurătate

Duminică dimineața.
M-am trezit copleșit de o tristețe grea și intensă. Sentimentul de inutilitate, îmi este produs de ne comunicarea, cu care m-au obișnuit Corina, Dumnezeu s-o odihnească, și italianca Dorina.
În trăirea mea discretă, Dorina, este o existentă specială, aparte. Mi-e un dor trist, marcat de spaima că nu voi reuși, să-i transmit intensitatea emoției, care mă copleșește, gândindu-mă la EA.
Și nu știu de ce, pentru că, amintindu-mi-o, cumințică, stând, asemenea unei școlărițe sfioase,pe marginea patului,mă reîncarc de acea emoție specifică liceanului, pus în fața recunoașterii primului lui te iubesc, rostit cu vocea răgușită de momentul schimbării inerente specifice pubertății.
Și totuși, cu toată înfiorarea emoției prezenței ei , gândul către Dorina, mă învăluie delicat, și dominator.
Este probabil, reacția specifică îndrăgostirii mele liceene.
Deși, mi se pare nostimă, postura de liceean, de altă dată.
Foarte ciudată, starea Corina. Euforia conversației neobservată, decât la ora 5 dimineața, anunțată implacabil, de vuietul matinal, al motoarelor autobuzelor și troleibuzelor bucureștene.Este duminică dimineața, și tristețea de Dorina, italianca română, nu-mi dă pace!
Moment idilic, egalat de cântecul matinal, al cocoșilor copilăriei la țară. Este duminică dimineața, și tristețea de Dorina, italianca română,milaneză, nu-mi dă pace!
Buona giornata, Dorina!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta., Univers feminin

Tulburări cognitive

Nu mă așteptam, să primesc de la medicul meu de familie, un asemenea diagnostic. Și motivul, relativ nostim, cred eu.
Pentru că am mers la alt medic, având cabinetul la același etaj al Policlinicii.
Greșeala îmi aparține ne gândind în prealabil, că o personalitate complexă, precum medicul, va reacționa în consecință.
Interesant este că, după ce mi-a trecut ofuscarea, i-am dat dreptate, prezentându-i și scuzele mele de rigoare, cuvenite.Iar acum, tot nu știu, cum să-mi repar greșeala.
Poate că, la starea mea de confuzie, au contribuit și spațiile poplitee, vizionate involuntar,cât timp cât am așteptat să-mi vină rândul la consultație.
Oricum, câte scuze, voi invoca, tot am greșit, erudiția și cultura corpului medical, fiind peste limite, față de cea a școliților ca mine.
Să cunoști pentru orice investigație , creația divină, Omul, în condițiile în care eu însumi, nu pot spune despre sine, decât că aud și văd , mi se pare un miracol.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., Personale

Scurt,și apăsat!

Milogi am fost,
Mai suntem încă.
D E CE, NU MĂ MIR,
Că Poate, prin Curtea de la Veneția, așteptăm
Scurt, și apăsat,
Să fim , iarăși, apostrofați.
Ca tocmai aleșii Neamului, Să fie împiedicați
Să-și ducă Programul de guvernare, Pentru care, au fost votați.
***
Oare ce demon al trădării de frate,
În Hitlerelul ales, de mine, să se fi cuibărit?
Ca tocmai, La Veneția,
Fără demnitate,cinic, să se fi jeluit?!
***
Pe marea liftă, Hitlerel- străin, o înțeleg din plin.
Îi dârdâie, zgomotos nădragii..
Probabil, ca economic,
Românii, să nu fi reușit.
***
JAVRISM, i-aș numi , Năzuința.
Și sper, ca
Până la noi alegeri,
Pizmosul – Hitlerel,
Va fi aspru, prin NEALEGERE, troznit!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal. Pamflet, Râsu/Plânsu

Printre linguri de iaurt

Nu știu ce efect are iaurtul, asupra semenilor mei, dar pentru mine, este evident-mă înviorează, cu gustul său acrișor, la care te strângi de plăcere.
De aci, probabil energia săltăreață, a dansului lui Zorba Grecul.Oricum, înfiorat de cele câteva linguri de iaurt natural, pe post de gustare, am recitit cu plăcere, efectul ca de iaurt, asupra bunului meu prieten, Ofițerul Dunărean-blogger, Alioșa. Ce mai, citind impresiile Alioșene, am crescut în ochii mei, mai ceva ca o gogoașă, în plin iarmaroc. Există oameni, al căror zâmbet verbal, îți ridică stima de sine.
Dar, și indivizi, pe care numai citindu-i, simți cum crește Ludovic Orbanul din tine. Și atunci, vai de PSD-iștii care-ți trec prin minte!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Pagini de jurnal Pamflet.

ÎMI PARE RĂU!

Am o stare de jenă, pentru feminitatea feștelită a Primarului General al Capitalei.
Dar, mai bine, îmi pare de nereușita sa de puci, în PSD, în contextul în care, corbii și șacalii opoziției, așteaptă salivând , leșul domnului Dragnea, oferit lor pe tavă, de amazoana primăriță, ne realizându-și gestul incalificabil de șubrezire a partidului, și a omului, care au au propus-o pentru a candida la funcția de Primar General al Capitalei.
Nu contest, meritele probabile ale susmenționatei, dar cred, că era cazul, ca înainte de a se lansa în atacuri demne de cea mai încrâncenată opoziție,în cazul în care, nu a sărit sprinten,în bărcuța acesteia, să se întrebe principial, dacă atacul său, nu poate fi asimilat unor aspecte hormonale, strict specifice, feminității.
În genere, putem greși, dar avem șansa de a reflecta asupra eșecului suportat de tentativa mânioasă, pe care am avut-o.
În baza acestui raționament, fiecare individ al speciei umane, indiferent de locul său, pe scara parvenirii sociale, are datoria de a reflecta o țâră, și la sănătatea sa hormonală, cauza intimă, a declanșării atitudinilor isteroide distructive ale eșafodajului pe care s-a înălțat.
Prin această prizmă de gândire, victima PSD-ului, eroina ultimilor cancanuri ale presei de scandal, își merită, fără nici o compasiune, soarta pe care și-a provocat-o.
Privind-o înfrântă, la aprecierile mimat înțelegătoare ale unor mari colegi ai săi, autovictima Primăriei Capitalei, nu cred că mai are sorți de izbândă, politică, și va trebui să -și ducă povârnișul.
Pildă magistrală, celor care se vor fi înfoiat în ei înșiși, că pot influiența Ordinea socială de drept, care i-a făcut ceea ce sunt!
Cu alte cuvinte, să te împotrivești Sorții, care te-a făcut om!

Onu

6 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta., PAMFLET, Univers feminin

Regrete

Oare de ce, facem aprecieri eronate, asupra caracterului unora?
M-am trezit, cu un gând îngrijorat, la Doamna Primar General al Capitalei.
Mai mult, ca un soi de compasiune, pentru cineva, care a luat apărarea cuiva, atacându-se orbește, pe sine însăși.
Cu ocazia acestui moment, îmi amintesc destul de clar, că din cauza Excelenței Sale, am avut conflicte opiniale, cu Viorica, soția mea, Dumnezeu s-o odihnească!
Mie, îmi plăcea, soției , nu!
Îmi spunea, că sub aerul simulat cumsecade, Personajul, îi inspiră senzația de neloialitate.
Și tot așa, până apelam la un mediator, de vizavi de noi. O făceam, bineînțeles, amiabil, fără tarife de consultanță. Așa, ca între vecini prieteni.
Timpul, a intervenit firesc, și și-a pus IMPLACABIL, amprenta.
Viorica, soția mea, a decedat, în urma unui AVC.
Subiectul disptei noastre, a ajuns, cu sprijinul șefului său, /mult hulitul actualmente, chiar de către Domnia sa, Președinte al PSD Liviu Dragnea /, Primarul General al Capitalei, și în alte mărimi politice,mai mititele.
Dar nostimada, este c ă se confirmă proverbul cu/ pe cine ajuți, te lovește, la rându-i/.
Eu, nefiind un adept al disputei, asist, chibițește, la penibilul căruia i se expune Excelența Sa, și-mi pare rău că soția mea, al cărei fler infailibil, în aprecierea unora, nu se poate bucura, de justețea aprecierii sale.
Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta., Râsu/Plânsu