Remember BASARABIA!

Ahh, kakaia Baba, ciort vazimi!
Este de fapt, un viers, dintr-un cântecel al formației artistice slovace, Odessa.
Din el, transpare melodicitatea slavă, în toată senzualitatea sa româno-slavă.
Aceasta, mă face să cred că feminitatea româno-slavă, poartă în ea, esența germenului iubirii.
În copilăria preșcolară, am trăit în Basarabia, unde părinții mei, prin natura profesiei-mama- moașă, iar
tatăl învățător, au fost transferați, unde era nevoie de ei.
Acolo, la grădiniță și la școală, am cunoscut-o pe Calinca, fata care mi-a dat foc, printr-un bilețel provocator.
În care spunea/ Pe băncuța mea de brad,/ Stau cu capul rezemat,/ Și la tine, mă gândesc,/ Cum să-ți spun că te iubesc. /.
Strecurat, cu sfioșenia vârstei,
Calinca, autoarea, nu avea să știe, că a deschis barajul unor frământări sufletești,sensibile,
pe care numai înțelegerea maternă, avea să le tempereze.Dar, pentru adevărul istoric-literar, trebuie să mai adaug, faptul, că imboldul liric, mi-a fost dat de provocările tachinatorii ale Ludmilei…. Naaa! că ea, tachinatoarea, a devenit și a rămas deja, doar Ludmila. Să mai însemne și altceva?
Remember Basarabia?
Onu

Publicitate