Dacă dai, n-ai!

Și nu spun, ca să se vadă că nu sunt un prost.
Dimpotrivă, ca să mi-o subliniez pregnant, precum un ajutor de memorie.
Fiindcă, din dorința de socializare, încerc să împrumut din cărțile mele, spre a le comenta, după lectură.
Este, apreciez, un mod civilizat, de a socializa plăcut și eficient reciproc.
Ce păcat însă, că nu știu să-mi aleg interlocutorii!. Pentru că, am constatat că pot spune adio, cărților împrumutate!
Cu o unică excepție, din care îmi extrag momente speciale, prin atingerea cărților restituite!
Motivul poate fi evident, dar tributar trăirilor delicate, nu voi explicita noima bucuriei.
Sub varii pretexte, evident proletare, cărțile nu mi se mai restituie. Așa că, amărăciune de socializare.
Dai, n-ai!
Dar nici cu mine, nu mi-e rușine.
Disprețul față de aceste specimene, este de neadmis. Devin pentru mine, un fel de paria.
Iar ei,sper eu,temându-se de legea fatală a disprețului, ferindu-se de el, vom deveni o societate onorabilă.
Dar nu este singura formă, de socializare la români.
Mai există una, aceea a râcii invidiei, care ne strânge în haita perturbatoare de noi înșine, a talk-show-rilor.
Două exemple, la fel de năucitoare, le constituie Doamna Premier și Domnul Dragnea . Ce păcat, însă, că acei aberanți, nu pot fi conștientizați, că sunt suferinzi moral,
și astfel, prin autodispreț, reeducați.
Primei Personalități, i s-a descoperit, ca să nu spun născocit, iar ce sunt născocirile, știm, de pe vremea comunistă, că nu ar vorbi ca gloata criticanților, corect românește.
Ei, și?!
Dacă vreți să vă amuzați copios, ascultați fracturile de logică, nu de punctuație, am în vedere, ââielile<nesfârșite din exprimare, ale politrucilor de limbaj, a acestor jalnici penibili, când încearcă să muște aiurea, ca să se dea deștepți, și asta, de dragul mercantil al ratingului.
Nu vă veți amuza, ci din contră, veți face indigestie!
Interesant, de la niște retardați care nu-mi restituie cărțile împrumutate, am ajuns la penibilul nivel de exprimare a pandemiei elitei talk showiștilor.
A fost ca în copilărie, când intram în cotețul găinilor de la țară , după ouă, iar la ieșire, roiau pe mâinile și picioarele mele , valurile inerente, de păduchi de găină.
Onu

Publicitate