Rusoaica

Ieri, m-a apucat hărnicia de plăți și m-am dus la Vodafone. Dacă am norocul să-mi apară o exponentă a rasei slave, sunt făcut.
Nu-mi explic de unde această dominare a sufletului feminin slav, asupră-mi.
Prima capitulare în acest domeniu, am avut-o în fața unei blonde slovace, cunoscută în Stațiunea balneară maghiară, Balaton. Am sperat că este un capriciu, sub soarele molcom al acestei stațiuni.
Au urmat , plecarea pentru studii la Moscova. Cămin, și rusoaice, puzderie.
Pentru început, imperioase, ca profesoare de limba rusă, apoi, cu diverse ocazii colegiale, am devenit ca un portaltoi, prin dependența de feminitatea slavă.
Așa, s-a creat, dependența mea, de feminitatea slavă. Așa se face, că ieri, am riscat o întrebare, adresată funcționarei din magazin.
– Sunteți rusoaică, sau mi se pare?
– Nu sunt,însă, am niște antecedente slave. Dar, de ce mă întrebați?
Îi explic despre înclinarea mea, de a mă atașa intuitiv de rusoaice, și o rog, dacă nu o deranjează, să-mi scrie pe chitanță și numărul de telefon.
O face cu o amabilitate promițătoare, după care, precizează ca apelul, să fie în timpul programului, din justificarea, că paza bună, trece primejdia.
Acasă, în dreptul apartamentului personal, în timp ce descui, ușa, o umbră trece pe lângă mine. Am tresărit.
O privesc îndelung, cum pleacă direct pe scară, fără a lua liftul.
Privindu-i mersul unduios, simt nevoia să o salut, zâmbitor.
Ciudat, din parte-mi, care nu mă bag în seamă, când sunt ignorat.
Nu-mi înfrânez impulsul absurd, de a o saluta, justificându-mi, că ar fi o lecție de civilizație. Surpriză. Graseind îmi răspunde o voce cu accent ferm, slav.
Mă strecor tăcut, în apartament.
Să fie iar vorba de dependența mea feminină slavă?
Onu

Publicitate