Știu, că singurătatea, este grea.
O simt, ca pe o apăsare, ca o pe o ceață de nor, de de tristețe.
Cu toate măsurile de precauție, de a nu mă mai atașa de cineva, mă simt ca propriul asupritor.
Sunt puternic marcat, de Virtualul neparolist. Și Prietenul Alioșa, a intrat într-o perioadă de post de comunicare destul de ciudat, pentru entuziasmul virtual, care-l caracterizează.
Simt că mi-e dor de cineva, dar mă feresc de gafa de a i-o spune, din motive de discreție, spre a nu-i dăuna.Nu de alta,dar , dacă mă va refuza prin somn, ar fi un risc, nu?!
Și vecina de deasupra, turuie într-una.
De ce-or simți unele persoane, nevoia să turuie la nesfârșit?
Ce bine, că nu-mi place de ea!
Mare minune și sărutul.
Prilej de plăcere, și de a-ți asigura drumul spre intimitate.
De fapt, cred că nici nu mi-ar veni să o sărut, ca să o opresc din turuială.
Ufff!
Oare, de ce-oi fi așa de nesuferit?
Auzi, să nu-mi vină să sărut vecina, pe motiv că este prea vorbăreață?!
Onu
Arhiva zilnică: 12 noiembrie 2018
Singurătate
Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Proza scurta.