Nimicul

Îmi place, comunicarea

 Este respirație rostită

Și suport chiar mutilarea,

 Prin mojicia intrusului, închipuită

Că e de bon ton, Să dea buzna, în salon

Vai, însă, mare-i dezamăgirea,

Când avatarul prea grăbit,

Bun- simțul relației, l-a depășit.

 Așa se face, că-într-o seară,

Un chip, multicolor vopsit,

S-a crezut brusc, Rara avis

Dacă onorabil, l-ai primit.

Însă, cum înfoiala, fără substanță, e doar un vis,

Totul, s-a stins anost,

Fără nevoia unui /bis/

Onu

Publicitate

Sinceritate

Nu știu cum alții,

Dar eu, am un mare păcat

Sufăr la tăcerea celor, cărora m-am adresat.

Am fost poate neîndemânatic,

Și prin urmare, neinspirat.

  A marca emoția,

Celui, sau celei, cărora, m-am adresat.

                                  ***

Știu, pentru gustul general, eforturile cuiva,

 Pot fi privite, Precum dulcele turcesc,

Într-o lume ahtiată, să-l consume neîncetat.

Și mie-mi place, nu contest,

L-aș savura din plin ,la  show-ul politic,

  Nimerit,imprudent, ca invitat.

Dar, iată, Pronia Divină,

 A decis, să scriu pe blog,

Spre a cruța, o vai, auzul

Nevinovaților din Sala mare,obligați,

Să îi asculte, așa , aiurea,  

Pe Nimeneii, pripășiți,

În bietul nostru Parlament!

Onu