Nimicul

Îmi place, comunicarea

 Este respirație rostită

Și suport chiar mutilarea,

 Prin mojicia intrusului, închipuită

Că e de bon ton, Să dea buzna, în salon

Vai, însă, mare-i dezamăgirea,

Când avatarul prea grăbit,

Bun- simțul relației, l-a depășit.

 Așa se face, că-într-o seară,

Un chip, multicolor vopsit,

S-a crezut brusc, Rara avis

Dacă onorabil, l-ai primit.

Însă, cum înfoiala, fără substanță, e doar un vis,

Totul, s-a stins anost,

Fără nevoia unui /bis/

Onu

Publicitate