Prudență însușită

Adesea, când nici gândești, apare ea,

Cu chip suav, ca din povești.

Ferice-i lumea, ca-n Paradis. Nu te-așteptai, Totul e-un vis.

 Dar vai, visul se destramă, când ea îți cere, nuntă cu coroană.

Rămâi perplex, nu știi răspunde,

Totul s-a dus, parcă niciunde.

 Cum, nici bine nu ne-am aflat, și vrei mireasă, să te fac?

Dar ce va zice puștiul tău?

Ce-o să-i spui, că s-a-ntâmplat?

Șocat, pleci ochii, nu știi răspunde,

La ce te-a luat.., parcă,  pe unde!

Încerci, prudent, a evita,

Efectul undei de șoc, nu de tine formată!

Ea, minunea de fată,

Insistă, ca-n transă, intrată.

Jenat, încerci a te desprinde,

Din vârtejul, ce parcă te-ar fi cotropit.

Stai puțin, să ne cunoaștem, de la fire, ne potrivim,

Nu într-o lună, să ne despărțim!

Am convins-o, să așteptăm, Până la prima, când ne certăm.

 Și dacă ei, vom rezista, Așteptăm, în spaimă, pe următoarea.

Care, de n-o fi ultima, vom ști, ce facem!

Mai continuăm?

Sau, păgubași, de-așa iubire, ne lăsăm!

Onu

Publicitate