Cred că sunt complet neserios.
Nu-mi pot lua mintea, de la Berta Popescu, colaboratoarea lui Mihai Gâdea.
Iar faptul, că Mihai Gâdea, poate fi oricând în preajma ei, și să se bucure fericit, de zîmbetu-i inocent, mă transpune în starea ciudată, a unei nedreptăți Divine.
Dar, poate, și ei, îi place vecinătatea lui, El fiind Șeful, nu?
Și cine n-ar fi măgulit, de o asemenea circumstanță.?!
Vecinătatea Prea Sfinției Sale, care , poate și-a sacrificat Idealul de a fi Paroh, spre binele nostru, al telespectatorilor, de a fi informați , iar și iar, spiritual, aducându-ni-o pe deosebita Berta, zilnic, în ambientul sufletesc, însetat de frumosul cotidian.
Vocația de sacrificiu, spre binele Semenilor, este, neîndoielnic, un har Divin, pe care, cine nu și l-ar dori, când, aduce, mai ales, și o audiență bogată , ca o răsplată binemeritată?! Presupun, desigur!
Pușa, pisica mea, mă privește, cum, pierdut, stau lipit de ecranul televizorului, așteptând parcă minunea, ca Berta Popescu să se desprindă de ecran, și să –mi apară, aievea, în Sufragerie.
Apoi, discret, se mângâie de picioarele mele, convinsă, ori poate sperând, că-mi voi lua gândul de la apariția, Berta.
Mă aplec spre ea, și o dezmierd tandru, pierdut în lumea iluziei virtuale,Berta,
fără să-mi dau seama, că nu sunt chiar Gâdea.
Solidar, ca în gând la gând, își arcuiește spatele, să-mi simtă mișcarea visătoare, a palmei.
La rându-mi, clipesc ușor, și mă aud rostind galeș, Berta Popescu !
Onu
Madi şi Onu Blog 