Blogosfera

Cu toată virtualitatea invocată, blogosfera, lasă cicatrice sufletești, cel puțin, în cazul meu.

Totul, se petrece, ca la teatru,  când, după lăsarea cortinei, începe tristețea așteptării unui nou spectacol.

 M-am gândit, adeseori, de ce tristețe, după un spectacol  scenic.

Nu mi-am răspuns, dar, am înțeles , că dacă nu ar fi rămas această dorință a revenirii, spectacolul respectiv, nu va fi fost trăit, la intensitatea proprie, nu vei fi  trăit clipa sublimă, pe care, orice spectatol dramatic, o implică.

Când aștern  aceste rânduri,  o fac, nu detașat de gânduri,  de care nu pot  scăpa, pentru că  în mod insidios, mi-au năpădit viața.

De aci, uimirea, că nu pot fi stăpânul propriilor emoții,  că  există riscul propriei evadări,  în penibil, finalizat în confuzie.

Televizorul , cu tematica lui politică penibilă, nu mă poate extrage, din propria-mi transă, lumea lui, fiind la rându-i mâncată de propriile-i tare egotice, aspiraționale.

 Adevărul, în ceea ce mă privește, este că, oricât voi încerca  altruismul, forțe interioare obscure, vor tinde diabolic, să mă țină departe, de orice năzuință altruistă.

Mai am oare, dreptul la a fi rezervat, față de PNL, și Șeful său, promotorul  folosirii BÂTEI, în  IDEOLOGIA SA?

 Evident, că nu,  și concluzia, conform principiului ignorării, este să încerc, să mă mențin echilibrat, uitând, de existența toxicității vindicative, PNL-iste.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s