Ciudată substanță și sufletul. Își extrage energia vitală, visând. Iar când visul, himeric poate, îi dă o rază de speranță, el, Sufletistul, reînvie, și devine fericit.
Se teme însă, că i se pare, și ratează trăirea reală, a clipei.
Nu rețin, cine, poate un om de litere, a exclamat empatic /TRĂIEȘTE CLIPA!
Într-adevăr, ratarea trăirii clipei, reprezintă o mare pierdere, pentru fiecare dintre noi.
Este, ca și cum am uita, să inspirăm gura vitală, de aer. Și atunci, totul devine inutil!
AiLA, pe blogul său foarte interesant, a făcut o succintă prezentare, a scriitoarei franceze, Georges Sand, o făptură, care s-a bucurat de trăirea intensă, a clipei. Și pe care tribunul Revoluției Mirabeau, deși a apreciat-o, /o reciprocitate, de fapt/, nu a încercat, să și- o fi apropiat.
Pierdere ireparabilă, pentru el.
A fost un fraier, cum ar aprecia un pragmatic, al timpului nostru!
Să te aprecieze Georges Sand, iar tu să rămâi de lemn!?
Onu
