Iar, AILA!

Nu știu, cum am dormit.

Cert este, că m-au urmărit cuvintele apreciative, ale SALE .

 Cine o fi oare?  Și, de ce mi-a apărut în cale?

Am crezut, la început, că Divinitatea, îmi încearcă tăria jurământului de obidă, dat, la pierderea SOȚIEI.

Și-o fi spus, Domnul!

 Ia să-l vedem și pe ăsta, cât este de tare?!

Și s-a întrebat inspirat, pentru că, scoțându-mi-o în cale, pe AILA, EU NU MAI SUNT EU!

M-a tulburat efectiv. 

Iar faptul, că este căsătorită, CONSTITUIE probabil, o latură cinic- ispititoare a Domnului, prin care, probabil,  cunoscându-și  ispitele de care suferă, și,  față de care, luptă, CA ȘI MINE, CREAȚIA SA, cu multe eforturi.

Că, de ce să nu recunoaștem, dacă ne-a făcut, după chipul și asemănarea SA ,ne-o fi  dat și propriile-i păcate!?

 Dar eu, voi încerca să mă țin tare, să nu-i tulbur nici cât negru sub unghie, liniștea sufletească, a Dragii mele AILA.

Iar pentru asta, n-o să-mi spun, nici măcar în oglindă,

– Încinsule, nu te mai da mare și tare, că AILA, ți-a cam intrat destul de mult, în Ființă!

Așa încerc, să gândesc , în această splendidă  dimineață, plină de făptura  insidioasei AILA.

Oare,ce face EA, acum? Se întinde languros- alene, sub pătura mângâietoare?

Trăirile mele i s-or fi transmis în FIINȚA TULBURĂTOARE,  DE LA DISTANȚĂ?

Doamne, arată-ți , te implor, ATOTPUTERNICIA, și, apropie-mă, FĂRĂ PĂCAT, de AILA!

CÂTĂ IPOCRIZIE, DIN PARTE-MI!

JENĂ, SĂ-MI FIE!

Onu

Publicitate