Și ce dacă?

Ciudat, obișnuiesc,  din curiozitate virtuală. Să întorc vizita primită.

 Iar când nu reușesc, sufăr, pur și simplu.

Mi se pare, că Soarta, mi-e potrivnică!

 De ce oare, când , ea, nu are nimic de câștigat?

Să fie chiar așa, de Ghiță contra?!

Spre pildă, blogurile  /69/ și/Viață împlinită,/ mi se par, a ascunde taine, care m-ar însenina, prin dragul pe care mi l-ar stârni, asupra lor.

Curiozitate virtuală, fără nimic motivat.

 Și totuși,  gândurile-mi, se rotesc  în jurul acestor misterioase titluri-denumiri de blog.

Sunt precum Copilul de la Mega Image, care poate, pur și simplu, ar fi vrut să știe gustul bunătăților, pe care el,  le alesese!

Cred, că în asemenea reacții, stau, Măreția și Extazul Virtualului.

O Fata Morgana,specifică!

  Și, fiind alegerea lui, nimic  nu era mai presus.

Ș, uite așa, încep a tâlcui expresia/Îl trage ața!/

Iar noțiunea  ață, capătă conotații de vitalitate.

Sunt, așadar, incitante, curiozitățile care mă frământă, chiar dacă, virtuale!

Și ce dacă?

 După cum replica perpetuu asupra curiozităților celor din jurul ei,  Fetița cu păpușa din cârpe.

 Și ce dacă?

 Îmi vine să replic, îndărătniciei virtualului, de a se mira, de curiozitățile mele, cum ar fi blogurile 69 și Viață împlinită!

Ei, sau Ele, sunt pentru mine vii! Și sufăr, cât timp, se ascund în ceața  neîndemânării  mele, de a-i, sau a le descoperi!

Onu

Publicitate

Limbă vrăjită

Pentru un solitar, cum sunt eu, Internetul este și  un companion.

Și asta, nu pt. că aș fi un palavragiu.

Doamne ferește, țin mult, la tainele mele.

 Ce rost ar avea, să vă spun, că am cunoscut pe cineva, care săruta uluitor. Ei, acu, poate mi s-a părut!

 Dar, îmi place, să mi se pară.

 Nu mai departe decât de acum câteva zile, am primit o vizită virtuală, care m-a sărutat. Vorba vine, că după ce am leșinat, cine știe, ce a mai fost?

 Oricum, dacă pot astăzi, să scriu, înseamnă că doar am leșinat de plăcere.

M-a luat așa, ca o adiere de Alizeu, după care, nu mai știu ce a fost.

 Când mi-am revenit, un bilet,mă aștepta pe pat, lângă pernă.

-Plec, nu pot aștepta până-ți revii.Time is money!

Mi-a plăcut stilul! Antreprenorial.

 Încerc  să rememorez, fără succes. Cred că doar prin reluarea secvențelor năucitoare,  îmi pot reveni.

Povestesc vecinei, care exultă, dar mă ceartă. Cum ai putut comite o asemenea imprudență?!

– În fond, n-a fost decât un simplu sărut!? Naiba, mai pricepe ceva!

 Avea un spray cu EA, insistă Vecina, să mă convingă. Bine că a întârziat Partenerul ei , care, poate, a avut, multe de strâns, din vizita ei anterioară!

Nu pricep nimic, și-i spun vecinei

-Draga mea, tu știi că nu mă ascund, dar ce vrei să insinuiezi?

 -Știi ceva, îmi spune Ea, aprinsă de nedumerirea mea?

-Dacă-mi spui, aflu! Replic eu, cu inima cât un purece, de ce mi s-ar fi putut  întâmpla, și nu mi s-a-ntâmplat!

-Putea să-ți dea cu un spray în nas, să te amețească, după care, Partenerul ei de afaceri,  ți-ar fi golit Apartamentul!    

Tot nu pricep, pentru mine, algoritmul, fiind mai simplu și eficient! 

E o condiție, ca venită în vizită, Persoana , să mă spreieze,după intrare?

Vecina,crede că o ironizez,se supără, și pleacă.

Mă enervez și eu, deschid și trântesc ușa, ca EA, vecina să ia la cunoștință,  și mă așez bosumflat, pe pat.

Ce .ți-e și cu credulii ăștia!

Cică, musafira, odată pătrunsă în Apartament, te spreiază,

Gagiul-partener, îți intră și el, în casă, și curăță tot.

 Chestia cu gagiul-partener, m-a cam speriat.

 Dacă-i Unul prudent, și chiar îmi dă și una-n cap?!

 Așa că, pentru mai multă siguranță, încui ușa, și ascund cheia.

 Să-i văd apoi, când mă trezesc!

 Ea înăuntru, El afară!

Abia aștept, dar Ea, mi-a refuzat Invitația!

Rămân mofluz!

A, dar de ce titlul?

 –Simplu, fiind că, din cauza lui, am leșinat!

Onu