Nu suntem americani! Zilele trecute, a avut loc în Caracal, o crimă.Nu știu prea multe, și nici nu sunt jurnalist, să brodez, pe marginea evenimentului.Totuși, din ce am văzut la tv, lumea, nu părea impacientată.
Ba, mai mult, presupusul criminal, sătea, bine mersi, pe o piatră din împrejurimi. Cu o față impasibilă, ca și cum, n-ar fi fost vorba de o atrocitate.Totul calm, de parcă fusese călcat de o mașină, un câine rătăcit și speriat.
Apoi, tot de pe monitorul PC , am citit, că lumea ar fi vrut să-l linșeze.
Nu l-au linșat, din câte am văzut eu.
Apoi, am citit, că ar fi vrut iar, să-l linșeze.
Mai apoi, că ar fi ajuns pe mâna unui domn Procuror, care urma să-l expertizeze psihiatric.
Cam atât
.Și asta, a fost suficient, să-mi dau seama, că nu suntem ca americanii. Altfel, ar fi sărit unii, pe el, să-l ia la întrebări. Mai târziu, cică le-ar fi revenit unora, ideea linșării lui , dar probabil, s-au gândit că nu ne face bine public și s-au abținut.
Acum, este pe mâna unui domn procuror.
Pe mâini bune, mi-am zis eu. Poate scapă săracul, dacă e dus cu mintea!
Aici însă, începe dilema mea. Dacă este dus cu mintea, și ucide, trebuie să scape?
N-ar trebui tratat ca un contagios comportamental, și izolat, la adâncime, în pământ?
Este ceea ce nu înțeleg, din raționamentul uman, așa zis corectiv, al societății românești.
Ceva, ce mie-mi pare de neînțeles, omenește.
Cruțăm neomenia, pentru ipocrizia de a părea umani?!
Onu
Madi şi Onu Blog 