Arhive lunare: iulie 2019

Așa-i, în politică!

Gabi Firea, aproape de excluderea din PSD. Citesc știrea, pe Net, și nu-mi vine să cred. Un gând  superficial, mă străbate, totuși. Aha, îmi zic!

Dragnea se răzbună.

 Dar, îmi dau seama,că Dragnea, a fost păpat deja, tot de ai LUI.

Mă cuprinde un frison, de parcă m-aș afla în Jungla africană, cu șerpi veninoși, de unde nu te aștepți.Nu mai pot raționa! Încep să mă suspectez, de a  avea febră. Repede, termometrul, să o iau din timp.! Dar nimic!

Întind mâna, după CARTEA mea de căpătâi, despre Mirodenii vindecătoare. Sunt atât de bulversat, că nici nu văd borcanul de muștar, la care mă gândesc, și după care, merg la frigider.

Nu-l găsesc, și întorcându-mă, constat că el, era lângă mine. Trebuie să fiu mai atent,  îmi spun. Poate că, PSD-ul, nu este chiar așa omnipotent, cum îl credeam!

 Mai bine, să aștept bucuria PNL-ului, ca  să fie mazilită Doamna Premier, că, prea și-a luat avânt  de Secretară de Teleorman.

 Așa-i spun vrăjmașii Domniei Sale.

 Încerc să mă mențin cumpătat, și mă întreb ce inspirație o fi avut Ceaușescu, când i-a venit ideea cu Agenturili Străini.

Dat naibii, Proletarul !

Îi intrase temeinic , în cap, Lenin! Parc-așa-mi vine să și râd ,cum de un cizmar român, neșcolit,  a sesizat gândurili unui geniu rus!

Care, de ce să nu fiu corect,  \ a decimat o familie imperială rusă, cu tradiție.

Nu știu, spre jena mea culturală, nimic despre Țarismul Rus.

Dar, despre câte nu mai știu, din viața asta!?

Mai bine, să mă gândesc , la mirodenii, precum muștarul pentru micii pe care-i am acum, în farfurie.

Apropo,de muștar!

Uite o idee constructivă.

 O întrebare, de fapt!

 Oare, cât timp, va suporta Domnul  Ludovic Orban, pnlistul, entuziasmul ascensional, al Domnului Rareș Bogdan?!

Pentru că, după proverbul,/tot ce-i mult, strică!/personajului, i s-a cam urcat la cap, și, i-l pune în PERICOL.

 Eu, dacă aș fi Domnul Ludovic Orban, M-AȘ SESIZA, că îmi poate aduce prejudicii de imagine, românul,  fiind un caracter echilibrat.

Dovadă, că a înființat ospiciul Mărcuța.

Ce nostim , am plecat de la Liviu Dragnea, și am ajuns la ideea de MĂRCUȚA!

Piei Drace!

Onu

Un comentariu

Din categoria Diverse ...

Andreea Marin, în lacrimi

 Pe Inernet

Norocul meu, să fiu bărbat.

Altfel ,izbucneam și eu, fără un motiv anume.

Oricum, nu am mai văzut o față așa de plină de lacrimi.

Un adevărat spectacol, impresionant, și trist.

Chiar mi-a fost dragă, înduioșindu-mă.

Închipuirea, că aș fi bărbat, îmi conferă o stare de siguranță de sine, chiar protectoare.

 Cine mai este ca mine?

 Cred că nici eu, din multa modestie, pe care o resimt, privind la trecătorii din dreptul ferestrei  mele.

 Este un spectacol deosebit.

Dar, inutil!

 Pentru că , tot cad din scaun, de somn.    Am stat târziu, la A3, să văd cum a mai evoluat soarta Sorinei.

Am ațipit însă, și tot nu am aflat.

Atunci,m-am întrebat, cum or merge Guvernul și PSD-ul.

Deși, pe mâna delicată, dar fermă, a Doamnei Premier Dăncilă, nu mi-aș face probleme.

 Ferice de bărbații cu asemenea soții!

 Dar nici nu cred, să aibă mult loc de întors.

În fond, cine i-a pus, să și le ia!?

Ieri, m-am contrazis, cu cineva, pe tema unor greșeli de exprimare, ale Doamnei Premier.

Exigența aceasta, față de alții, mi se pare un auto stigmat, provenit din propriul complex, de  inferioritate,  cu toate ifosele aferente.

 Am replicat  că și eu, le fac destul de frecvent, dar nu piere nimeni, din asta .

 La final, a răms ca la-nceput, noi exegeții români, având foarte multă personalitate.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Nu sunt!

Nu sunt  un deștept foc. Părinții, au avut grijă să mă protejeze de această apăsare.

 Așa că, mi-am căutat singur repere existențiale.

Unul  mai deștept nativ, de la care să am ce învăța.

Unul  mai prost, ca să nu mă descurajez, și unul, cu oscilații, pentru momentele de criză.

 Că, om sunt, și nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin!

În felul acesta,mi-am creat un mediu neutru, în colțurile căruia, să mă pot retrage, în siguranță.

Prin neutru, înțeleg și mucalit, sau pontos, cum le place unora să spună.

Dar, nici mie, nu-mi displace.

Și, pe acest ambient, mă descurc cu mine însumi, fără reproșuri, sau regrete.

Să încerc o exempificare. Din nevoia unui modus vivendi, în virtual, m-am orientat, către o ființă virtuală asemenea aspirațiilor genului meu.

 Și, cred că,Pronia divină, m-a ajutat.

Am descoperit-o pe AILA,despre care, nu am, cuvintede apreciere,din teama, că nu le-ș igăsi, pe cele mai potrivite.

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Nu sunt!

Nu sunt  un deștept foc. Părinții, au avut grijă să mă protejeze de această apăsare.

 Așa că, mi-am căutat singur repere existențiale.

Unul  mai deștept nativ, de la care să am ce învăța.

Unul  mai prost, ca să nu mă descurajez, și unul, cu oscilații, pentru momentele de criză.

 Că, om sunt, și nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin!

În felul acesta,mi-am creat un mediu neutru, în colțurile căruia, să mă pot retrage, în siguranță.

Prin neutru, înțeleg și mucalit, sau pontos, cum le place unora să spună.

Dar, nici mie, nu-mi displace.

Și, pe acest ambient, mă descurc cu mine însumi, fără reproșuri, sau regrete.

Să încerc o exempificare. Din nevoia unui modus vivendi, în virtual, m-am orientat, către o ființă virtuală asemenea aspirațiilor genului meu.

 Și, cred că,Pronia divină, m-a ajutat.

Am descoperit-o pe AILA,despre care, nu am, cuvintede apreciere,din teama, că nu le-ș igăsi, pe cele mai potrivite.

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Dar, nu știu dacă voi reda esența unui final din dialogurile noastre, în care, mă desființează, pur și simplu.

Succint, la o încercare de-a mea, să-i spunem cavalerească, prin care sugeram o invitație, la plimbare, mi-a tăiat-o scurt, în maniera

-/Mirodeniii!  Dar acum, mănânc ceva, și mă apuc delucru!/

Am luat cuvântul Mirodenii, ca pe Floricele, minciunele, dar treaba-i treabă!

 Onu

 Un mic  exemplu.   Ne place să ne ciorovăim, aspect, care în plan emoțional ,își are o semificație precisă.

Dar, nu știu dacă voi reda esența unui final din dialogurile noastre, în care, mă desființează, pur și simplu.

Succint, la o încercare de-a mea, să-i spunem cavalerească, prin care sugeram o invitație, la plimbare, mi-a tăiat-o scurt, în maniera

-/Mirodeniii!  Dar acum, mănânc ceva, și mă apuc delucru!/

Am luat cuvântul Mirodenii, ca pe Floricele, minciunele, dar treaba-i treabă!

 Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Mușchiul limbii, fără lirism  

O cunoștință , plină de obidă, îmi spunea, doar că nu plângând.

Este de-a dreptul, revoltător, să-ți dispară textul, scris cu mare trudă.

Este, ce mai tura- vura, ca și cum l-ar lăsa erecția,pe cineva, tocmai în momentul năzuinței de sine.

Și  plânge, extenuat, și  dezamăgit, de a nu fi trăit paroxismul visat, al seismului orgasmic.

Pentru  că, să nu-mi spună cineva, că Everestul  intimității fizice, nu este însăși erupția  orgasmică, apogeul Aurorei senzuale.

 Așa mi se plângea, o începătoare, într-ale scrisului, pe calculator.

Mărturisesc, spăsit, m-a impresionat descrierea  ei,  înflăcărată , și exemplificată cu săruturi vulcanice.

Ocazie, cu care, am descoperit vigoarea entuziasmantă, a mușchiului limbii.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

TAURUL COMUNEI

N-am mai așternut de mult, un rând patetic. Nu că nu i-ași fi dus intens dorul, dar parcă, prin apariția Adrianei, mi  s-a deschis un colț de copilărie basarabeană.

Nu știu ce aer respiră basarabencele, dar , certamente, are în el, PARTICULE, de tandră sau vulcanică iubire.

 Nu zadarnic, unde apare ea, basrabeanca, atmosfera se încarcă de nevoia de atașament sufletesc, chiar nedeclarativ.

 O exista  vreun microorganism, care le vaccinează făptura, și le face irezistbile sufletului ?

.Am copilărit în Basarabia, unde am cunoscut-o prin sora mea,Milica, pe Vera, Verocika, după alint. Cu voce provocatoare, prin accentul rusesc, mă tachina cumplit, simțind că-mi place.

Și, nu era loc de scăpare, odată ce ți-a pătruns în suflet, prin  acccentul ei , firesc patetic.

Într-o zi, la fântâna satului, unde erau și niște jghiaburi de adăpat, taurul comunei, necăjea niște vaci, venite la adăpat, aduse de văcarul comunei.

Taurul, ca taurul, necăjea vacile, cum știa și el.

 M-am nimerit să fiu și eu, cu Verocika,la scos apă.

 Nu mai știu ce vârstă aveam, dar începusem să vibrez hormonal, la prezența Verocikăi.

 Ea, simțea asta, și cred că-i plăcea, după felul cum îmi urmărea privirile asupra ei.

La secvența cu taurul nesuferit, care nu lăsa vacile,în pace, mă urmărea șiret, zâmbind,în colțul gurii. În clipa, în care copilărește, gura mi s-a deschis,  mi-a închis-o, cu un gest discret, apăsându-mi bărbia, de jos în sus, spunându-mi

-Nu trebuie, tu ești încă prea mic!

 Și a chicotit năstrușnic.

Din acel moment, am receptat-o altfel, pe Verocika, și o așteptam ca pentru a-mi  închide gura, ridicându-mi tandru bărbia.Așteptam cu nerăbdare, venirea ei, la sora mea.

Mai ales, când a început să mă necăjească, sărutându-mă pe furiș, spunându-mi că nu știe cine a fost.

 Azi așa, mâine așa, până într-zi, când străinul, apucând-o cu mânuțe voinicești, i-a furat și el, un sărut.

A fost începutul unei vieți zbuciumate sufletește, basarabene.

La plecarea din Basarabia, când ne-am îmbrățișat de adio, m-a strâns la pieptul ei, vizibil patetic, și m-a întrebat

-Îți mai amintești de taurul de la fântână?

Întrebarea, mi-a rămas în minte, fără să-i fi înțeles mult timp, tâlcul. Pe Verocica, n-am mai întâlnit-o, dar în fiecare basarabeancă, o văd pe ea, și povestea din copilărie, cu taurul comunei.

Iar această imagine, face din ea, Basrabeanca, o redutabilă, în feminitate.

Onu

4 comentarii

Din categoria Diverse ...

Dacă întitulez articolul, iar Aila, presupun că devine bătător la ochi.

Nu că nu ar fi așa, dar azi, a persevera într-o emoție, devine proletar.

Ori, de când cu dictatura spirituală a Proletariatului, nu mai dă bine, celor care aspiră la o ierarhie socială.

Pentru că, nu-i așa, nu sună bine că Onu este un prăpădit de inginer, care nu va avea niciodată, averea Domnului Oier, Becalli care, cu toată modestia sa, nu poate să nu cadă sub lumina reflectoarelor.

Că, și acestea, trebuie să trăiască, dar cum, decât luminând orice, și pe oricine. În fond, ce contează, dacă de seri întregi, nu aud decât despre /Sorina/, ca și când, orizontul meu sufletesc, nu ar bate dincolo de reflectoarele A3.

În fond, bine-mi face A3, dacă, după cum spunea soția, nu sunt în stare, să folosesc un buton, cel al tv, pentru a nu mă mumifica, în postura de audient al nimicurilor dispersate, ca /de toate, pentru toți/.

Chiar, am să rog pe noua mea descoperire, să mă ajute să-mi reeduc gusturile.

Și, de ce nu, voi începe să gătesc, după cum citesc despre tot soiul de rețete, de-mi lasă gura apă.

Că, văd, și noua mea surpriză virtuală, prepară niște bunătăți virtuale.

Nu i-am spus, dar abia aștept, să ne permitem indiscreții, să o pot ruga, să-mi aducă și mie, din realizările sale culinare.

Mai ales că, eu, mă prăpădesc, după dulciuri.

Am și mare noroc, de un ficat strong, cum apetisant, se spune modern, în multi limbaj.

Este drept, și mie mi-ar place, să mă stronguiesc, dar ceva, cred de natură non emancipativă, mă ține pe scaunul limitării la ce am auzit la părinți, vorbind prin casă.

Ei, lasă, că mă intimizez eu, cu noua mea posesoare de internet, și să vadă Ei, Emancipațiii.

Ce GIGI, ce TRAIAN, ce TUDOSE sau GRINDEANU!

Aceștia parcă nici n-ar fi existat.

EI, NU, SĂ NU EXAGERĂM, CĂ GIGI, NU A PĂSTORIT GUVERNE!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

SPAIME

Într-un număr din ziarul ROMÂNIA LIBERĂ, am găsit câteva ciudățenii. Cum ar fi

1. Corupția, este cea mai mare amenințare pentru țară./peste 60la sută dintre români,cred asta.

2.Peste jumătate dintre români consideră că Rusia a fost și rămâne principala amenințare la adresa securității României.

3.Aproape jumătate dintre români, consideră că aderarea la UE, a adus mai degrabă avantaje României.

 Cu alte cuvinte, Românul gândește, nu este pasiv, față de evenimentele majore, din Țară.

 Nu fac parte din mulțimea entuziastă a ROMÂNIEI, care îmbrățișează papagalicește, tot ce pare superioritate intelectuală.

Dar să te faci că nu vezi!?

  Știu că este infantil, dar, dacă mâine, nu ar fi bani de salarii și de pensii?

Că doar PSD-ul  acesta, n-o fi alfa și omega capabilității guvernamentale.

 Pe unde am scoate cămașa?

 Că nici liberalii nu sunt la Putere, să ne scoată din impas.

Îmi  impune, apreciativ, entuziasmul stradal, față de telefonul mobil.

Probabil din pozele de acolo, își completează unii, cultura generală,rămasă deficitară, din timpul Școlii, trecută,cine știe cum.

 Presupun, pentru că, nu-i pricep tâlcul.

De fapt, poate exagerez, că tâmpit din naștere, să fii, și să nu iei în seamă, problema cu eventualitatea căderii vreunui asteroid, tocmai când îți faci plimbarea de Siestă, prin zona cel mai puțin aglomerată. Sau , să nu iei în seamă, că poți intra în colimatorul unui corupt,sau, de ce nu al Armatei  ruse, care ar putea vedea în tine, un teribil Hitler.

Nu mai spun, de faptul, că un corupt, te-ar putea lua de fraier, și să te jupoaie de cojoc, sau spolieze de bani, la Alba-Neagra.

Dar, câte nu s-ar mai putea întâmpla?

 Să-ți spună unul , una de dulce, că nu ai înclinarea să râzi de Doamna Premier, când el, foarte închipuit, crede că Domnia Sa, i-a luat pe furiș, în structura Guvernului, și  pe cei pe care, peste câteva zile, au trebuit să fie dați afară, ca niște neaveniți.

Dar, câte teribilisme, nu s-ar mai putea petrece, în Universul Românesc!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...