Arhive lunare: iulie 2019

Mușchiul limbii, fără lirism  

O cunoștință , plină de obidă, îmi spunea, doar că nu plângând.

Este de-a dreptul, revoltător, să-ți dispară textul, scris cu mare trudă.

Este, ce mai tura- vura, ca și cum l-ar lăsa erecția,pe cineva, tocmai în momentul năzuinței de sine.

Și  plânge, extenuat, și  dezamăgit, de a nu fi trăit paroxismul visat, al seismului orgasmic.

Pentru  că, să nu-mi spună cineva, că Everestul  intimității fizice, nu este însăși erupția  orgasmică, apogeul Aurorei senzuale.

 Așa mi se plângea, o începătoare, într-ale scrisului, pe calculator.

Mărturisesc, spăsit, m-a impresionat descrierea  ei,  înflăcărată , și exemplificată cu săruturi vulcanice.

Ocazie, cu care, am descoperit vigoarea entuziasmantă, a mușchiului limbii.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

TAURUL COMUNEI

N-am mai așternut de mult, un rând patetic. Nu că nu i-ași fi dus intens dorul, dar parcă, prin apariția Adrianei, mi  s-a deschis un colț de copilărie basarabeană.

Nu știu ce aer respiră basarabencele, dar , certamente, are în el, PARTICULE, de tandră sau vulcanică iubire.

 Nu zadarnic, unde apare ea, basrabeanca, atmosfera se încarcă de nevoia de atașament sufletesc, chiar nedeclarativ.

 O exista  vreun microorganism, care le vaccinează făptura, și le face irezistbile sufletului ?

.Am copilărit în Basarabia, unde am cunoscut-o prin sora mea,Milica, pe Vera, Verocika, după alint. Cu voce provocatoare, prin accentul rusesc, mă tachina cumplit, simțind că-mi place.

Și, nu era loc de scăpare, odată ce ți-a pătruns în suflet, prin  acccentul ei , firesc patetic.

Într-o zi, la fântâna satului, unde erau și niște jghiaburi de adăpat, taurul comunei, necăjea niște vaci, venite la adăpat, aduse de văcarul comunei.

Taurul, ca taurul, necăjea vacile, cum știa și el.

 M-am nimerit să fiu și eu, cu Verocika,la scos apă.

 Nu mai știu ce vârstă aveam, dar începusem să vibrez hormonal, la prezența Verocikăi.

 Ea, simțea asta, și cred că-i plăcea, după felul cum îmi urmărea privirile asupra ei.

La secvența cu taurul nesuferit, care nu lăsa vacile,în pace, mă urmărea șiret, zâmbind,în colțul gurii. În clipa, în care copilărește, gura mi s-a deschis,  mi-a închis-o, cu un gest discret, apăsându-mi bărbia, de jos în sus, spunându-mi

-Nu trebuie, tu ești încă prea mic!

 Și a chicotit năstrușnic.

Din acel moment, am receptat-o altfel, pe Verocika, și o așteptam ca pentru a-mi  închide gura, ridicându-mi tandru bărbia.Așteptam cu nerăbdare, venirea ei, la sora mea.

Mai ales, când a început să mă necăjească, sărutându-mă pe furiș, spunându-mi că nu știe cine a fost.

 Azi așa, mâine așa, până într-zi, când străinul, apucând-o cu mânuțe voinicești, i-a furat și el, un sărut.

A fost începutul unei vieți zbuciumate sufletește, basarabene.

La plecarea din Basarabia, când ne-am îmbrățișat de adio, m-a strâns la pieptul ei, vizibil patetic, și m-a întrebat

-Îți mai amintești de taurul de la fântână?

Întrebarea, mi-a rămas în minte, fără să-i fi înțeles mult timp, tâlcul. Pe Verocica, n-am mai întâlnit-o, dar în fiecare basarabeancă, o văd pe ea, și povestea din copilărie, cu taurul comunei.

Iar această imagine, face din ea, Basrabeanca, o redutabilă, în feminitate.

Onu

4 comentarii

Din categoria Diverse ...

Dacă întitulez articolul, iar Aila, presupun că devine bătător la ochi.

Nu că nu ar fi așa, dar azi, a persevera într-o emoție, devine proletar.

Ori, de când cu dictatura spirituală a Proletariatului, nu mai dă bine, celor care aspiră la o ierarhie socială.

Pentru că, nu-i așa, nu sună bine că Onu este un prăpădit de inginer, care nu va avea niciodată, averea Domnului Oier, Becalli care, cu toată modestia sa, nu poate să nu cadă sub lumina reflectoarelor.

Că, și acestea, trebuie să trăiască, dar cum, decât luminând orice, și pe oricine. În fond, ce contează, dacă de seri întregi, nu aud decât despre /Sorina/, ca și când, orizontul meu sufletesc, nu ar bate dincolo de reflectoarele A3.

În fond, bine-mi face A3, dacă, după cum spunea soția, nu sunt în stare, să folosesc un buton, cel al tv, pentru a nu mă mumifica, în postura de audient al nimicurilor dispersate, ca /de toate, pentru toți/.

Chiar, am să rog pe noua mea descoperire, să mă ajute să-mi reeduc gusturile.

Și, de ce nu, voi începe să gătesc, după cum citesc despre tot soiul de rețete, de-mi lasă gura apă.

Că, văd, și noua mea surpriză virtuală, prepară niște bunătăți virtuale.

Nu i-am spus, dar abia aștept, să ne permitem indiscreții, să o pot ruga, să-mi aducă și mie, din realizările sale culinare.

Mai ales că, eu, mă prăpădesc, după dulciuri.

Am și mare noroc, de un ficat strong, cum apetisant, se spune modern, în multi limbaj.

Este drept, și mie mi-ar place, să mă stronguiesc, dar ceva, cred de natură non emancipativă, mă ține pe scaunul limitării la ce am auzit la părinți, vorbind prin casă.

Ei, lasă, că mă intimizez eu, cu noua mea posesoare de internet, și să vadă Ei, Emancipațiii.

Ce GIGI, ce TRAIAN, ce TUDOSE sau GRINDEANU!

Aceștia parcă nici n-ar fi existat.

EI, NU, SĂ NU EXAGERĂM, CĂ GIGI, NU A PĂSTORIT GUVERNE!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

SPAIME

Într-un număr din ziarul ROMÂNIA LIBERĂ, am găsit câteva ciudățenii. Cum ar fi

1. Corupția, este cea mai mare amenințare pentru țară./peste 60la sută dintre români,cred asta.

2.Peste jumătate dintre români consideră că Rusia a fost și rămâne principala amenințare la adresa securității României.

3.Aproape jumătate dintre români, consideră că aderarea la UE, a adus mai degrabă avantaje României.

 Cu alte cuvinte, Românul gândește, nu este pasiv, față de evenimentele majore, din Țară.

 Nu fac parte din mulțimea entuziastă a ROMÂNIEI, care îmbrățișează papagalicește, tot ce pare superioritate intelectuală.

Dar să te faci că nu vezi!?

  Știu că este infantil, dar, dacă mâine, nu ar fi bani de salarii și de pensii?

Că doar PSD-ul  acesta, n-o fi alfa și omega capabilității guvernamentale.

 Pe unde am scoate cămașa?

 Că nici liberalii nu sunt la Putere, să ne scoată din impas.

Îmi  impune, apreciativ, entuziasmul stradal, față de telefonul mobil.

Probabil din pozele de acolo, își completează unii, cultura generală,rămasă deficitară, din timpul Școlii, trecută,cine știe cum.

 Presupun, pentru că, nu-i pricep tâlcul.

De fapt, poate exagerez, că tâmpit din naștere, să fii, și să nu iei în seamă, problema cu eventualitatea căderii vreunui asteroid, tocmai când îți faci plimbarea de Siestă, prin zona cel mai puțin aglomerată. Sau , să nu iei în seamă, că poți intra în colimatorul unui corupt,sau, de ce nu al Armatei  ruse, care ar putea vedea în tine, un teribil Hitler.

Nu mai spun, de faptul, că un corupt, te-ar putea lua de fraier, și să te jupoaie de cojoc, sau spolieze de bani, la Alba-Neagra.

Dar, câte nu s-ar mai putea întâmpla?

 Să-ți spună unul , una de dulce, că nu ai înclinarea să râzi de Doamna Premier, când el, foarte închipuit, crede că Domnia Sa, i-a luat pe furiș, în structura Guvernului, și  pe cei pe care, peste câteva zile, au trebuit să fie dați afară, ca niște neaveniți.

Dar, câte teribilisme, nu s-ar mai putea petrece, în Universul Românesc!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Caritate mediatică

În stilul său, de nerefuzat, A3, ne-a mai servit o lecție moralizatore, apelând la exemple care nu o obligă.

 Dimpotrivă, cu o delicatețe bisericeacă, de necomentat, îndeamnă destul de convingător, la acte de caritate.

Aseară, însă, și-a strecurat Aghiuță coada. Tocmai mă decisesem, ca dimineață, să merg să fac niște donații financiare, pentru eventuale cazuri sociale,când, gândul cel rău, m-a întrebat

– Dar, ei, cei dela A3, PE LÂNGĂ OPERA DE CARITATE, CE ȘI-O FAC, mai contribuie la zâmbetul celor sărmani, pe seama cărora, cred că buzunarul lor este suprasolicitat?

Poate da, poate mai puțin!

Dar, desigur, nu e treaba mea, că nu este vorba de niște venituri nerușinate, ca ale unor demnitari, temă care nu lipsește, mai  întotdeauna, din repertoriul consacrat, al știriștilor zilei .

Oricum, pentru cultura generală, nu ar strica, să știm ce venituri, au cei de la A3, să ne minunăm și noi, spre  deosebire de cele  ale unor demnitari, care, probabil, nu mai prididesc,socotindu-le.

Aci, s-ar putea să nu am dreptate, pentru că, potrivit zicalei, cu/ modest să fii, noroc  să ai, /e treaba celui de Sus, care, cred că și așa, are multe bătăi de cap,cu diversitatea asta lumească.

Bine că, s-a rezolvat și problema Domnului  Izărescu, spre liniștirea buzunarelor câtorva!

Onu

28 comentarii

Din categoria Diverse ...

Iar, AILA!

Nu știu, cum am dormit.

Cert este, că m-au urmărit cuvintele apreciative, ale SALE .

 Cine o fi oare?  Și, de ce mi-a apărut în cale?

Am crezut, la început, că Divinitatea, îmi încearcă tăria jurământului de obidă, dat, la pierderea SOȚIEI.

Și-o fi spus, Domnul!

 Ia să-l vedem și pe ăsta, cât este de tare?!

Și s-a întrebat inspirat, pentru că, scoțându-mi-o în cale, pe AILA, EU NU MAI SUNT EU!

M-a tulburat efectiv. 

Iar faptul, că este căsătorită, CONSTITUIE probabil, o latură cinic- ispititoare a Domnului, prin care, probabil,  cunoscându-și  ispitele de care suferă, și,  față de care, luptă, CA ȘI MINE, CREAȚIA SA, cu multe eforturi.

Că, de ce să nu recunoaștem, dacă ne-a făcut, după chipul și asemănarea SA ,ne-o fi  dat și propriile-i păcate!?

 Dar eu, voi încerca să mă țin tare, să nu-i tulbur nici cât negru sub unghie, liniștea sufletească, a Dragii mele AILA.

Iar pentru asta, n-o să-mi spun, nici măcar în oglindă,

– Încinsule, nu te mai da mare și tare, că AILA, ți-a cam intrat destul de mult, în Ființă!

Așa încerc, să gândesc , în această splendidă  dimineață, plină de făptura  insidioasei AILA.

Oare,ce face EA, acum? Se întinde languros- alene, sub pătura mângâietoare?

Trăirile mele i s-or fi transmis în FIINȚA TULBURĂTOARE,  DE LA DISTANȚĂ?

Doamne, arată-ți , te implor, ATOTPUTERNICIA, și, apropie-mă, FĂRĂ PĂCAT, de AILA!

CÂTĂ IPOCRIZIE, DIN PARTE-MI!

JENĂ, SĂ-MI FIE!

Onu

14 comentarii

Din categoria Diverse ...

Sufletistul

Ciudată substanță și sufletul. Își extrage energia vitală, visând. Iar când visul, himeric poate, îi dă o rază de speranță, el, Sufletistul, reînvie, și devine fericit.

Se teme însă, că i se pare, și ratează trăirea reală, a clipei.

Nu rețin, cine, poate un om de litere, a  exclamat empatic /TRĂIEȘTE CLIPA!

Într-adevăr, ratarea trăirii clipei, reprezintă  o mare pierdere, pentru fiecare dintre noi.

Este, ca și cum am uita, să inspirăm gura vitală, de aer. Și atunci, totul devine  inutil!

AiLA,  pe blogul său foarte interesant, a făcut o succintă prezentare, a scriitoarei franceze, Georges Sand, o făptură, care    s-a bucurat de trăirea intensă, a clipei. Și pe care tribunul Revoluției Mirabeau, deși a apreciat-o, /o reciprocitate, de fapt/, nu a încercat, să și- o fi apropiat.

Pierdere ireparabilă, pentru el.  

A fost un fraier, cum ar aprecia un pragmatic, al timpului nostru!  

Să te aprecieze Georges Sand, iar tu să rămâi de lemn!?

Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ...

RELUARE!

Ca o afurisenie, iar mi-am pierdut articolul, în burta calculatorului. Și ce frumos suna!

 Tocmai încercam să redau interviul de aseară, luat de Mihai Gâdea, Excelenței Sale, Doamna Premier Dăncilă. De la care, mi-a venit o idee deșteaptă, gen Marx și Engels.

 Prin care încercam să justific simplu, faptul că ne place sau nu, SOCIAL-DEMOCRAȚIA, TREBUIE SĂ EXISTE, ȘI SOARTA EI, DEPINDE DE MAJORITATEA CARE-ȘI ÎNȚELEGE CONDIȚIA DE SĂRĂNTOCIE.

Pentru că, Dumnezeu, nu ne-a făcut la fel de pricepuți ca acei care știu să facă bani. 

De unde, și iminența social-democrației., reprezentată de un Partid politic, ne place nu ne place!

Așa și cu PSD-ul ! Alegătorii, l-au vrut, l-au votat, și basta! Înțeleg totuși amărăciunea Perdanților electorali.

Ce nu pot pricepe, nici în ruptul capului, este de ce perdanții, nu-și acceptă condiția de nedoriți.

Poliloghie, cât pentru Capitalul lui Marx, ar mai fi, dar, mă opresc, scopul postării nefiind sărăcia socială, și PSD-ul, ci interviul excelent, luat de Mihai Gâdea, Doamnei Premier, ca și prestația Distinsei Doamne, în postura de intervievat!

Este și meritul abilității Distinsului Paroh!

Continuarea, altă dată, să nu am iar ghinionul pierderii strădaniei mele, în burta nesățioasă a calculatorului. Așa că, Onorabili Perdanți ai locului 1 înarmați-vă cu calmul așteptării inerente, au unui eventual succes electoral!

Mă opresc. Paza bună, trece primejdia rea!Că om sunt și eu, și nu m-ar ține nervii, în cazul unei noi pierderi, a textului scris!

Așa că, Pe Mâine!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...